Un zâmbet de demult
Se-aşterne-n palma mea.
Iubirea, devenită cult,
In sparte vene pătrundea.
Un cântec de acum
Naiv pictează pe-un perete.
Tăcerea-nvăluită-n scrum
Se-ascunde trist de un erete.
Un fluture spre soare
Citeşte-n ochii mei.
Nu se miră şi nu moare
… îmi dăruieşte flori de tei.
Pianul de pe plajă
Aleargă-n note false.
Nu se-mpiedică şi nu tresare,
Ci râde stingherit de vorbe goale.
Parfumul pe podea
E desfrânat ca marea.
Nu plânge şi nu dispare,
El strigă , sparge pahare.
Încolăcit, timid, bătrân
Isi scutură din aripi.
E teiul şi-un vis se naşte-n galantare.
