Romania mea-i frumoasa. Acum si-n imagini!(1)

Romania mea-i frumoasa

Cum episodul "Cu pliante de la Cora" s-a incheiat cu dor de prieteni, am pornit-o intr-un fel de tur al Romaniei - locuri deja vizitate, locuri care abia ma asteptau.

Inarmati cu veselie si soare, prima oprire a fost Focsani. Oprire neasteptata de altfel....pentru ca se lucra la drum, am stat 40 minutele intr-o coloana de oameni mari care isi exprimau, fiecare cum putea, of-ul. Noi eram bucurosi ca prindeam Magic Fm, ca era cald si ca eram impreuna.

Urmatoarea oprire? Piatra-Neamt pentru un pranz fantastic cu sandwich-uri facute (bineinteles, cu stropi de dragoste) acasa. Cu stomacelul plin, ne-am indreptat spre ...exact, Izvorul Muntelui.

Am stat intr-un hotel plutitor pe un lac absolut imbietor...si ne-am imprietenit cu o pisica alba-alba si un catel taman invers :P. Pastravaria din zona nu servea pastravi..:))doar ii vindea la cantitati mai mari. Asa ca ne-am multumit cu niste pui si apoi cu clatite...impartite, evident, cu micuta felina alba.

Day 2 a turului a fost si mai frumoasa pentru ca am vazut Cheile Bicazului. Lacul Rosu era plin de turisti *chiar si in extra sezon*, plin de ratuste cu penaj ciudat, plin de liniste si buturugi... Loc unde ne-am cinstit cu o binemeritata prajitura ungureasca, Somloi. Trebuie sa mancati o data macar, e delicioasa!

Ajunsi in Baile Tusnad (dupa o scurta vizita a orasului Miercurea Ciuc unde ne-am simtit ca straini in tara noastra...), am decis sa vedem si lacul Sfanta Ana. Mi-l aminteam intesat cu turisti si cu aparate foto. Poate si pentru ca era septembrie, poate si pentru ca era 7 seara.... nu eram decat noi si lacul. Romantica priveliste dar putin solitara... :)

Cea de-a treia zi ne-a gasit pe drumul spre Brasov - un oras pe placul meu *cu exceptia sistemului stradal*. Oamenii isi promoveaza frumos locul asa ca am urcat in Turnul Vanatorilor, Bastionul Graft,Turnul Alb si Turnul Negru (numele provenind de la un incendiu si nicidecum de la culoarea actuala a zidurilor). Pentru prima oara, am urcat pe Belvedere....da,da...exact acolo unde vedeti voi "BRASOV". Si a fost fantastic, un sentiment de libertate cum rar am mai simtit! Bineinteles, nu au lipsit pozele din Piata Sfatului sau de pe Strada Sforii :))

Oarecum abia in ziua a patra incep lucrurile "nemaivizitate". Am inceput cu Cetatea Feldioara - unde am gasit...nimic. Sau, ca sa fiu precisa, doua-trei pietre si nimic amenajat. Buuun, aventura a continuat cu Hoghiz si Homorod. Surpriza : nici aici manastirea/cetatea nu erau deschise...

Frumos a fost la Rupea, unde paznicul a ramas uimit ca are vizitatori. Pentru doar 3 lei am avut parte de o atmosfera medievala, de castane, de scari inca pastrate, de o panorama superba a intregii zone.

La Saschiz...s-a schimbat macazul. Masina, jos...picioarele,la drum! Cam o ora de mers pe un drum forestier plin de branduse si de meri. Cetatea... la fel de bine pastrata ca cea din Rupea, insa fara paznic. Simpatic a fost drumul de intoarcere, cand a inceput o ploaie in rafale.... am ajuns inapoi la masina uzi dar razand. Noroc cu prosoapele din dotare si cu niste ciocolata. :P

La Sighisoara am ajuns tot pe ploaie. Ne-am cazat la Casa Saseasca, taman in Piata Cetatii asa ca locul era super nimerit :) Am experimentat mancarea specifica - spaghetti transilvanene (picaaante) si cricala (un fel de tocanita de ceapasi ardei).

Ultima zi a turul am dedicat-o Sighisoarei, cu Turnul sau cu Ceas si a sa Strada Acoperita. Ca totul sa fie incununat cu succes, am papat la Casa Vlad Dracul (aha, unde s-a nascut Monsieur) si am zambit...

A urmat Clujul, pentru NapoMUN...dar despre asta mai incolo!

Cu pliante de la Cora

Asa m-a imbratisat unul dintre cei mai dragi oameni din viata mea. Asa cum a spus si ea, ar fi fost ingrozitor sa nu ne vedem inca doua saptamani!

Multumesc pentru imbratisare, pentru surpriza, pentru "Pliante Cora, va rugam", pentru fundita gri, pentru tot :)

Daca...

..ramaneti in Bucuresti in perioada 12-20 septembrie, sarbatoriti-l frumos!

De ziua lui (ce mai aniversare, dureaza mai mult ca-n basme), Bucurestiul va invita sa il imbratisati :)

Mai multe detalii pe http://www.iconcert.ro/zilele-bucurestiului-2009.html

Go see...

"The Ugly Truth" :) E unul dintre cele mai haioase filme pe care le-am vazut anul acesta. Are actori frumosi, scenariu simpatic... si dialoguri copioase!

Asa ca pe o zi friguroasa (v-am zis eu ca vine toamna...) de duminica, ce ati putea face mai bine decat sa mergeti sa savurati adevarul gol-golut?

Pericle al lui Shakespeare cu actori japonezi

A fost pentru prima data cand am reusit sa fiu in sala cand se juca o piesa cu actori niponi. Stiu, e rusinos pentru o tipa care invata limba Tarii Soarelui Rasare de 9 ani insa m-am dus cu inima plina de bucurie pentru ca mi se indeplinea o dorinta veche.

La intrare, primul punct negativ. Al organizarii romanesti, evident. Desi in toate anunturile (primite pe e-mail, gasite pe metropotam.ro,etc.) scria ca studentii au intrare gratuita in limita locurilor disponibile, evident ca nu s-a intamplat asa. Prin urmare, ne-am luat noi trei bilete frumusel si ne-am asezat la coada. Primul punct pozitiv a fost doamna de la intrare care ne-a zambit extrem de frumos si ne-a zis "Vizionare placuta". Nu stiu cat timp a trecut de cand am intalnit asa personaje amabile la teatru/posta/banca...

Sala nu a fost plina insa jumatate dintre spectatori erau japonezi, lucru care m-a facut sa ma imaginez la ei pe taram. Piesa e clasica, intriga deja cunoscuta. Fascinante au fost decorul si coloana sonora (doi muzicanti au fost pe scena pe tot parcursul piesei, purtandu-ne departe, departe in sunete nemaiintalnite pe meleaguri mioritice).

Ce a fost cu adevarat... zgarcit, a fost supratitrarea. Noroc ca stiu limba, altfel nu as fi inteles jumatate din dialog. Lipseau parti intregi din text... si nu inteleg de ce.

All in all, I liked it! Merita oricand sa mergeti sa vedeti o piesa jucata de japonezi. Sunt profesionisti, sunt haiosi, sunt altfel decat noi!