Companiile și responsabilitatea socială în 2010

Corina Iordache mi-a lansat invitația de a face bilanțul responsabilității sociale pe 2010. Și am zis "da" pentru că în opinia mea responsabilitatea socială este ceea ce diferențiază succesul în afaceri. Am zis "da" pentru că noile provocări ale capitalismului sunt etica și morala afacerii. Am zis "da" pentru că vreau să studiez mai departe, la master, tocmai comunicarea și etica instituțională. Am zis "da" pentru că fac parte din această comunitate iar inițiativele bune trebuie întotdeauna promovate.

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 și de ce?

Pe primul loc plasez campania Țara lui Andrei a Petrom. Consider că este o inițiativă extrem de bine "fundamentată" care îmbină diferite mijloace de comunicare pentru a-și spori impactul. În fond, ne dorim toți o țară guvernată de cetățeni responsabili, cu spirit civic, implicați și care dau dovadă de respect pentru ceea ce îi înconjoară.

Locul II îl acord Unicredit Țiriac Bank și MMV pentru Cicloteque. Fiind primul centru de închirieri de biciclete din capitală, Cicloteque a demonstrat în 2010 că este un proiect autosustenabil din punct de vedere financiar. Mă bucur că au reușit să deschidă încă două centre - Tineretului și Herăstrău. Felicitări și pentru implicarea angajaților în amplasarea rastelurilor!

Locul III revine în egală măsură campaniei I Love Velo (Raiffeisen Bank și Asociația Green Revolution) și campaniei Dreptul de a citi ( OTP Bank). Primul pentru dezvoltarea celui mai mare sistem de bike-sharing din țărișoara noastră (fapt pentru care au și câștigat the Silver Award la categoria CSR în cadrul PR Award 2010, al doilea pentru că este un proiect frumos ce dăruiește cunoaștere și stimulează creativitatea. Felicitări pentru modul în care OTP Bank a utilizat comunicarea integrată (ATL, BTL...)!

2. În ce măsură marile companii au răspuns în 2010 așteptărilor tale în privința implicării în societate?

Situația economică a făcut ca implicarea companiilor în societate să fie mai selectivă. Cu toate acestea, consider că mare parte din proiectele derulate anul trecut au fost mai mult decât "de fațadă", mai mult decât advertising. Consider că mediul corporativ începe să înțeleagă nevoia de educație antreprenorială și de informare corectă a publicului.

Mi-ar fi plăcut totuși să văd mai multe inițiative de voluntariat al angajaților și muuult mai mult campanii legate de domeniul educațional.

3. Ce așteptări ai de la companii în privința responsabilității sociale pentru 2011?

Aș vrea ca anul acesta companiile să investească în programe educaționale și să sensibilizeze cetățenii în privința problemelor existente în societate (din punct de vedere al culturii, al mediului, etc). În fond, responsabilitatea companiilor este strâns legată de responsabilitatea indivizilor...

4. Ce ești dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?

În primul rând, să cumpăr produse/servicii doar de la companiile responsabile. De asemenea, în momentul în care anumite companii greșesc, consider că le pot critica într-un mod constructiv. În fine, consider că tehnicile de promovare online pot fi un instrument extrem de puternic pentru stimularea responsabilității sociale. Motivația pentru voluntariat și activism stă în noi :)

Balcanismul la români - stigmat sau trufie?-

Încă din primele ore de geografie din şcoala primară, aflăm că România este o ţară carpato-danubiano-pontică. De unde totuşi „balcanicul” atribuit românilor? Apropierea geografică, stilul nostru de viaţă, perioada de ocupaţie turcească (mai ales) au determinat călătorii occidentali să ne includă în Peninsula Balcanică (termen oarecum nejustificat, folosit pentru prima oară de August Zeune în 1809).

Vestul desconsidera zona balcanică, în special după Congresul de la Viena… Din dorinţa exagerată de europenizare, românii au început să demonizeze balcanismul. Ulterior, prin literatură¹, l-au transformat în prilej de mândrie naţională. Ce-a rămas din toate acestea acum?

Imaginarul contemporan continuă cele două tendinţe – iubim şi ne ruşinăm cu balcanismul. În muzică, în mass-media repertoriul rămâne constant. O perspectivă sumbră găsim la Puya – Undeva în Balcani, în timp ce Holograf adaugă, cu umor, aspecte pozitive ale acestui atribut. Eseul lui Răzvan Drăgoi, „Despre balcanism, varianta românească”, conturează câteva expresii ce par a fi potrivite spiritul nostru balcanic.

„Merge şi-aşa” caracterizează lipsa de profesionalism, lenea care duce la „nu termin ce am început, (…) sunt neserios,dar nu-i nimic căci sunt balcanic”. Nu doar că nu ne place munca ci şi iubim corupţia, minciuna şi şpaga. Civilizaţia pare a fi departe de noi: „Ne place sportul, jucăm fotbal, noi, după meciuri se termină cu box, aşa-i la noi”, putem fi şi actori din filmele western când „Iubim personajele negative, infractorii
îi protejăm, îi cinstim mai rău ca dictatorii”. Suntem totuşi credincioşi şi iubim frumos – farmecul nostru stă şi în gelozie, în dansul din buric, în serile cu vin roşu.

Maşinile scumpe, hainele de firmă, telefoanele mobile de ultimă oră vin să confirme dorinţa de „a fi cel mai cel” – comparaţia e prezentă în conversaţiile cotidiene . Iar când lucrurile merg prost, dăm vina pe sistemul de guvernare pentru că la noi e cel mai rău („ca la noi, la nimeni!”). Dar de ce nu facem atunci ceva pentru a schimba mersul lucrurilor?

Simt totuşi că nu suntem doar atât, că energia noastră, că veselia ce domină petrecerile româneşti sunt atuuri. Contactul cu lumea orientală ne-a făcut „frumoşi, geloşi şi ofticoşi, scandalagii, dilii, nebuni şi ageamii”. Poate prea vulcanici, poate uneori cam leneşi, poate un pic invidioşi, însă plini de viaţă, de artă.

1 Cartea Ioanei PÂRVULESCU – În ţara Miticilor,Humanitas, Bucureşti, 2007 analizează chiar personajul balcanic românesc : Mitică.

(Eseu CRP, 2009, Cultură și civilizație europeană)

:) De noapte bună

Intersecție

Sunt atâtea posibilități, atâtea uși, atâtea alegeri. Mă fragmentez.

Înainte? Frumos. La dreapta? Ușor... La stânga? Nou. În urmă? Niciodată.

Cu pași timizi...