a drop in a colourful ocean

2012 wishes

2012-01-19T13:54:00.000-08:00

It does seem I neglected my own blog... but I was concentrating on my real life, writing in a real diary.

Nonetheless, since 2012 has just begun, it's the right time to restart writing, sharing feelings and projects... For the time being, I can only wish for sunny days, poems to be read, streets to be discovered, kisses to be given and dreams to be fulfilled.

Question mark

2011-11-15T17:23:00.000-08:00

Do you ever wonder what it would be like if...? Deciding what to wear, where to go, what to say, when to do it seems a bit overwhelming. Actually, we can never be sure that was the right thing for us... Would it have made any difference wearing blue instead of purple? going right instead of left? opening the shiny door instead of an old one? being here instead of somewhere else? loving...?

Si tu veux nous nous aimerons (Mallarmé)

2011-11-15T12:34:00.001-08:00

Si tu veux nous nous aimerons
Avec tes lèvres sans le dire
Cette rose ne l'interromps
Qu'à verser un silence pire

Jamais de chants ne lancent prompts
Le scintillement du sourire
Si tu veux nous nous aimerons
Avec tes lèvres sans le dire

Muet muet entre les ronds
Sylphe dans la pourpre d'empire
Un baiser flambant se déchire
Jusqu'aux pointes des ailerons
Si tu veux nous nous aimerons.

Baudelairian (Ciel brouillé)

2011-10-19T11:53:00.000-07:00

On dirait ton regard d'une vapeur couvert ;

Ton œil mystérieux, — est-il bleu, gris ou vert ? —
Alternativement tendre, doux et cruel,
Réfléchit l'indolence et la pâleur du ciel.

Tu rappelles ces jours blancs, tièdes et voilés,
Qui font se fondre en pleurs les cœurs ensorcelés,
Quand, agités d'un mal inconnu qui les tord,
Les nerfs trop éveillés raillent l'esprit qui dort.

Tu ressembles parfois à ces beaux horizons
Qu'allument les soleils des brumeuses saisons ;
— Comme tu resplendis, paysage mouillé
Qu'enflamment les rayons tombant d'un ciel brouillé !

O femme dangereuse ! ô séduisants climats !
Adorerai-je aussi ta neige et vos frimas,
Et saurai-je tirer de l'implacable hiver
Des plaisirs plus aigus que la glace et le fer ?

...?

2011-09-20T13:55:00.000-07:00

Peut-etre pas en rose... Au moins, c'est pas en noir!

Neruda

2011-08-08T15:00:00.000-07:00

Perhaps not to be is to be without your being,

without your going, that cuts noon light

like a blue flower, without your passing

later through fog and stones,

without the torch you lift in your hand

that others may not see as golden,

that perhaps no one believed blossomed

the glowing origin of the rose,

without, in the end, your being, your coming

suddenly, inspiringly, to know my life,

blaze of the rose-tree, wheat of the breeze:

and it follows that I am, because you are:

it follows from ‘you are’, that I am, and we:

and, because of love, you will, I will,

We will, come to be.

Comunicat de presa "Branding Romania 2011"

2011-06-29T00:51:00.000-07:00

A patra ediție a școlii de vară pentru tineri Branding Romania se va desfăşura în perioada 28 august - 2 septembrie 2011 la Braşov sub deviza “Become responsible for the future!”. Proiectul organizat de Asociaţia Clubul Liderii Mileniului Trei îşi propune să informeze, să mobilizeze şi să responsabilizeze tinerii pasionaţi de autodezvoltare pentru a contribui la transformarea României de mâine.

Branding Romania, unica şcoală de vară focalizată pe reconstruirea imaginii de ţară, facilitează participanţilor cele mai puternice experiențe de învățare și astfel le oferă acestora resursele necesare dezvoltării durabile, atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional.

Tinerii participanți, cu vârsta cuprinsă între 17-23 ani, vor interacţiona pe tot parcursul evenimentului cu profesionişti din mai multe domenii: educaţie, comunicare, mass-media, teatru, leadership, business. Cadrul de desfășurare va fi atât util, cât și plăcut prin numeroase sesiuni de training, dar şi prin activităţi de relaxare şi divertisment.

Branding Romania 2011 – “Become responsible for the future!” are ca obiective: transmiterea unui set calitativ de informaţii şi instrumente practice de implicare responsabilă a tinerilor în societatea prezentă, desfăşurarea unui cadru de interacţiune directă bazată pe educaţia non-formală, fundamentarea şi dezvoltarea comunităţii de tineri pasionaţi, inteligenţi, pragmatici, entuziaşti în vederea transformării vizibile şi treptate a României.

Misiunea proiectelor realizate de Asociaţiei Clubul Liderii Mileniului Trei este de a genera schimbare, persoană cu persoană.

Informaţii suplimentare se pot obţine prin următoarele date de contact:

Clubul Liderii Mileniului Trei

Adresa: Str. Dr. N. Staicovici, nr. 25, sector 5, Bucureşti

Telefon: +40735 835 831

E-mail: contact@clublmt.ro

Site: http://branding.clublmt.ro/

Punct. Si ... de la un nou capăt.

2011-05-06T07:55:00.000-07:00

Oficial, cursurile s-au terminat. Neoficial, simt că mai am atâtea de învățat încât nu pot crede că trei ani s-au scurs așa rapid. Încă sunt studentă.

Trei ani cu sesiuni duble (ultima este still going on), cu colegi la dublu, cu cerințe la dublu, cu cunoștințe sper măcar la dublu, cu emoții, cu Erasmus, cu Cișmigiu (ah, parcul acesta îmi înfrumuseța drumul la/de la cursuri), cu aventuri administrative, cu sandwichăria din colțul străzii Spiru Haret și cu automatele de cafea din Litere, cu băncuțele de la ICP și frigul incredibil din amfiteatrele de la Litere... Cu tot și toate. Urmează marele test (al cărui nume nu îl voi pomeni pentru că oricum îmi bântuie nopțile, gândurile, mișcările). Și apoi...?

E ok. Pentru câteva examene, încă sunt studentă.

Cum ar suna un articol după o zi în orașul comunicării de guerilla?

2011-04-29T04:33:00.000-07:00

Orașul comunicării de guerilla e viu, e activ, e implicat. Aici se întâlnesc indivizi îndrăzneți care acționează într-un mod neconvențional pentru a-i convinge pe ceilalți să facă ceva, să spună ceva, să nu rămână pasivi la ceea ce se întâmplă în jurul lor.

În acest oraș zidurile sunt acoperite de mesaje, parcurile sunt scena dezbaterilor, strada este locul principal al întâlnirii dintre oameni, idei și comportamente.

Comunicarea de guerilla este creativă, explozivă... Orașul astfel construit este colorat și strigă cu toată forța. E un oraș care freamătă... Nu e o luptă fizică, ci una a ideilor și a vorbelor. Armele folosite sunt surprinzătoare nu pentru a amuți "inamicul" ci pentru a-l convinge, pentru a-l aduce de partea comunicatorului. Sau, după cum spune Michael Levine, orașul comunicării de guerilla urmează principiul teoriei Tiffany: "a gift delivered in a box from Tiffany's will have a higher perceived value than one in no box or a plain box."

Dacă vă surâde o plimbare în orașul comunicării de guerilla, înscrieți-vă la Congresul Național al Studenților la Comunicare! Între 5 și 7 mai 2011, la Palatul Parlamentului, echipa CNSC deschide granițele Guerrillicom, orașul-stat al comunicării de guerilla, oferindu-le participanților drept de liberă trecere. Dacă nu v-am convins încă, mai multe detalii se găsesc la www.cnscpeweb.ro!

Pascal

2011-04-24T02:21:00.000-07:00

Este o dimineață calmă și caldă... Se aud triluri zglobii, din depărtare clopote și uneori râsete de copii, soarele veghează și mă simt senină, ușoară... împăcată.

Anul trecut de Paște nu am fost acasă, nu am fost cu cei mai dragi dintre toți dragii însă am petrecut o zi frumoasă cu noii prieteni de pe tărâm de violete. Acum... am o cameră violetă care-mi amintește de acele timpuri și mi-e dor.

Ascult Ave Maria (Schubert) și visez.

Hristos a înviat!

Când timpul...

2011-03-28T15:20:00.000-07:00

De multe ori doresc să am mai mult timp, să găsesc formula magică prin care 24 ore să se transforme, într-o clipită, în 40 sau 72 ore... E teama constantă de a nu reuși să duc un proiect la bun sfârșit, dorința de a profita de momente frumoase, setea de cunoaștere. Mereu mai mult.

Se pare că sloganul Pepsi, Ask for more, se potrivește multora dintre noi. Dar ceea ce cred eu că e greșit în cererea respectivă este faptul că îndreptăm "mai multul" în exterior. De ce să vrem o zi de 48 ore când putem să ne dorim să rezolvăm lucruri/ vise/ clipe de viață precum am dispune de acest timp?

Acum, cu 3 luni înainte de a fi absolventă, îmi propun să fac din perioada care a rămas din studenție un tumult de frumos, de împlinit, de căutat, de găsit, de îmbrățișat, de plănuit...

Companiile și responsabilitatea socială în 2010

2011-02-17T07:25:00.000-08:00

Corina Iordache mi-a lansat invitația de a face bilanțul responsabilității sociale pe 2010. Și am zis "da" pentru că în opinia mea responsabilitatea socială este ceea ce diferențiază succesul în afaceri. Am zis "da" pentru că noile provocări ale capitalismului sunt etica și morala afacerii. Am zis "da" pentru că vreau să studiez mai departe, la master, tocmai comunicarea și etica instituțională. Am zis "da" pentru că fac parte din această comunitate iar inițiativele bune trebuie întotdeauna promovate.

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 și de ce?

Pe primul loc plasez campania Țara lui Andrei a Petrom. Consider că este o inițiativă extrem de bine "fundamentată" care îmbină diferite mijloace de comunicare pentru a-și spori impactul. În fond, ne dorim toți o țară guvernată de cetățeni responsabili, cu spirit civic, implicați și care dau dovadă de respect pentru ceea ce îi înconjoară.

Locul II îl acord Unicredit Țiriac Bank și MMV pentru Cicloteque. Fiind primul centru de închirieri de biciclete din capitală, Cicloteque a demonstrat în 2010 că este un proiect autosustenabil din punct de vedere financiar. Mă bucur că au reușit să deschidă încă două centre - Tineretului și Herăstrău. Felicitări și pentru implicarea angajaților în amplasarea rastelurilor!

Locul III revine în egală măsură campaniei I Love Velo (Raiffeisen Bank și Asociația Green Revolution) și campaniei Dreptul de a citi ( OTP Bank). Primul pentru dezvoltarea celui mai mare sistem de bike-sharing din țărișoara noastră (fapt pentru care au și câștigat the Silver Award la categoria CSR în cadrul PR Award 2010, al doilea pentru că este un proiect frumos ce dăruiește cunoaștere și stimulează creativitatea. Felicitări pentru modul în care OTP Bank a utilizat comunicarea integrată (ATL, BTL...)!

2. În ce măsură marile companii au răspuns în 2010 așteptărilor tale în privința implicării în societate?

Situația economică a făcut ca implicarea companiilor în societate să fie mai selectivă. Cu toate acestea, consider că mare parte din proiectele derulate anul trecut au fost mai mult decât "de fațadă", mai mult decât advertising. Consider că mediul corporativ începe să înțeleagă nevoia de educație antreprenorială și de informare corectă a publicului.

Mi-ar fi plăcut totuși să văd mai multe inițiative de voluntariat al angajaților și muuult mai mult campanii legate de domeniul educațional.

3. Ce așteptări ai de la companii în privința responsabilității sociale pentru 2011?

Aș vrea ca anul acesta companiile să investească în programe educaționale și să sensibilizeze cetățenii în privința problemelor existente în societate (din punct de vedere al culturii, al mediului, etc). În fond, responsabilitatea companiilor este strâns legată de responsabilitatea indivizilor...

4. Ce ești dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?

În primul rând, să cumpăr produse/servicii doar de la companiile responsabile. De asemenea, în momentul în care anumite companii greșesc, consider că le pot critica într-un mod constructiv. În fine, consider că tehnicile de promovare online pot fi un instrument extrem de puternic pentru stimularea responsabilității sociale. Motivația pentru voluntariat și activism stă în noi :)

Balcanismul la români - stigmat sau trufie?-

2011-02-10T12:46:00.000-08:00

Încă din primele ore de geografie din şcoala primară, aflăm că România este o ţară carpato-danubiano-pontică. De unde totuşi „balcanicul” atribuit românilor? Apropierea geografică, stilul nostru de viaţă, perioada de ocupaţie turcească (mai ales) au determinat călătorii occidentali să ne includă în Peninsula Balcanică (termen oarecum nejustificat, folosit pentru prima oară de August Zeune în 1809).

Vestul desconsidera zona balcanică, în special după Congresul de la Viena… Din dorinţa exagerată de europenizare, românii au început să demonizeze balcanismul. Ulterior, prin literatură^¹, l-au transformat în prilej de mândrie naţională. Ce-a rămas din toate acestea acum?

Imaginarul contemporan continuă cele două tendinţe – iubim şi ne ruşinăm cu balcanismul. În muzică, în mass-media repertoriul rămâne constant. O perspectivă sumbră găsim la Puya – Undeva în Balcani, în timp ce Holograf adaugă, cu umor, aspecte pozitive ale acestui atribut. Eseul lui Răzvan Drăgoi, „Despre balcanism, varianta românească”, conturează câteva expresii ce par a fi potrivite spiritul nostru balcanic.

„Merge şi-aşa” caracterizează lipsa de profesionalism, lenea care duce la „nu termin ce am început, (…) sunt neserios,dar nu-i nimic căci sunt balcanic”. Nu doar că nu ne place munca ci şi iubim corupţia, minciuna şi şpaga. Civilizaţia pare a fi departe de noi: „Ne place sportul, jucăm fotbal, noi, după meciuri se termină cu box, aşa-i la noi”, putem fi şi actori din filmele western când „Iubim personajele negative, infractorii
îi protejăm, îi cinstim mai rău ca dictatorii”. Suntem totuşi credincioşi şi iubim frumos – farmecul nostru stă şi în gelozie, în dansul din buric, în serile cu vin roşu.

Maşinile scumpe, hainele de firmă, telefoanele mobile de ultimă oră vin să confirme dorinţa de „a fi cel mai cel” – comparaţia e prezentă în conversaţiile cotidiene . Iar când lucrurile merg prost, dăm vina pe sistemul de guvernare pentru că la noi e cel mai rău („ca la noi, la nimeni!”). Dar de ce nu facem atunci ceva pentru a schimba mersul lucrurilor?

Simt totuşi că nu suntem doar atât, că energia noastră, că veselia ce domină petrecerile româneşti sunt atuuri. Contactul cu lumea orientală ne-a făcut „frumoşi, geloşi şi ofticoşi, scandalagii, dilii, nebuni şi ageamii”. Poate prea vulcanici, poate uneori cam leneşi, poate un pic invidioşi, însă plini de viaţă, de artă.

1 Cartea Ioanei PÂRVULESCU – În ţara Miticilor,Humanitas, Bucureşti, 2007 analizează chiar personajul balcanic românesc : Mitică.

(Eseu CRP, 2009, Cultură și civilizație europeană)

:) De noapte bună

2011-02-09T14:25:00.001-08:00

Intersecție

2011-02-03T13:21:00.000-08:00

Sunt atâtea posibilități, atâtea uși, atâtea alegeri. Mă fragmentez.

Înainte? Frumos. La dreapta? Ușor... La stânga? Nou. În urmă? Niciodată.

Cu pași timizi...

Recomand...

2011-01-30T14:34:00.001-08:00

http://ioncosmovici.ro/ion-cosmovici-calatoria-studentului-initiere-in-cariera-2010/

The night before Christmas

2010-12-22T14:25:00.001-08:00

Colindele lui Hrușcă

2010-12-10T01:17:00.000-08:00

Aseară a fost prima oară când am mers la vreun concert de-al lui Ștefan Hrușcă. Nu mi-am imaginat că va fi atât de intens... A fost de parcă eram deja în seara de Crăciun, mai aproape de lumină și de divin.

Mulțumesc...

Model European Union 2011 - Application period opens today!

2010-12-02T14:10:00.000-08:00

We are pleased to announce that the application period for the Ministers of the Council of The EU, Members of the European Parliament, lobbyists, interpreters, and journalists opens today! The application period runs until 3^rdJanuary 2011, 12 p.m. CET.

If you are interested in European politics and have what it takes, why not have a go? Taking place at the heart of the European Union, in the picturesque city of Strasbourg, Model European Union is a once-in-a-lifetime experience.

In order to complete the online application form, please click on the following link: Application form

For more detailed information on the application form, eligibility criteria, the event etc, please refer to the Frequently Asked Questions.

For more detailed information on the roles, please refer to the Role Description.

Finally, for more information on the financial support that is available, please refer to the Social Fund section of the website.

Noi nu mai știm să ascultăm. Influența ceasornicului

2010-11-23T04:20:00.000-08:00

Trăim în secolul vitezei, în era informației și a comunicării imediate – așa-i că recunoașteți fraza întâlnită în majoritatea textelor de relații publice, în emisiunile televizate, la radio și chiar pe stradă? Ei bine da, dispunem de o multitudine de mijloace tehnologice care ne permit să „fim în contact”, să „comunicăm”. Însă când a fost ultima dată când am ascultat povestea cuiva? Recunosc că la mine a trecut ceva timp. Se prea poate să fi fost prea ocupată, prea grăbită, m-am mulțumit să aud și atât. Noi nu mai știm să ascultăm. Și am constatat că ceasornicul, ticăitul lui monoton și automat, el este cel care ne împiedică să dedicăm din timpul nostru prețios ascultatului.

Să ne imaginăm conversațiile tipice pe care le purtăm – la facultate vorbim despre cursuri și despre cum ne petrecem timpul liber (știți voi, care e cel mai la modă club, ce film a mai apărut...), acasă rezumăm activitățile zilei și ne pierdem în discuții mărunte despre feluri de mâncare sau cumpărături. Cum rămâne cu împărtășirea gândurilor intime, cu visele și planurile de viitor? Cui le povestim și pentru cine suntem confesori? Nu, n-avem timp de așa ceva, trebuie să ne uităm la ceas – ce târziu este, a început filmul!

În primul rând, acel obiect indicator al timpului (fie el de mână, de masă sau de perete) ne limitează bucuria întâlnirilor, a lecturii, a meditatului. Suntem tot timpul contra-cronometru – și ceasul ne însoțește peste tot – alarma de dimineață, clopoțelul de la școală, ceasul electronic de la metrou care ne prelungește așteptarea (chiar așa, ne grăbim cumva spre...nicăieri?), privitul timid către ceas al interlocutorului (dând de înțeles că în agenda lui nu suntem singurii), piuitul cuptorului cu microunde, afișajul din josul ecranului televizorului...

Îmi veți spune că nu putem fi punctuali dacă nu ne uităm la ceas. Nimic mai adevărat însă ideea pe care o susțin cu tărie este că măsurarea obsedantă a timpului ne alienează, ne înstrăinează de ceilalți și chiar de noi înșine. Bineînțeles că punctualitatea confirmă seriozitatea și responsabilitatea noastră, atribute necesare atât în viața personală cât și în cea profesională. Dar nu-i așa că ne-am putea permite din când în când să „eliberăm” agenda pentru a asculta oamenii? Pentru a-i cunoaște? Pentru a ne cunoaște?

În al doilea rând, graba ne determină să oferim soluții „de-a gata” fără să analizăm. Imediat ce auzim o problemă, formulăm un răspuns deja experimentat. Noi nu mai știm să ascultăm. Neputând consuma timpul „aiurea”, punem etichete persoanelor în secunda următoare întâlnirii. Le catalogăm în funcție de impresia inițială, nu le dăm șansa de a ne prezenta toate laturile personalității lor. Poate de aceea, din lipsa ascultatului, ajungem după ani de zile să spunem „Nu m-aș fi așteptat ca X să facă așa ceva”. Poate dacă l-am fi ascultat, am fi știut ce griji are, ce speranțe își face. Dar nu – ceasul ne împingea să terminăm conversația.

Putem, așadar, să excludem ceasul din obiceiurile noastre sociale? Nu. Nimeni nu ar cere așa ceva. În schimb putem să ne detașăm și să facem din așa-zisul timp liber un timp al cunoașterii, al ascultării, al introspecției, al interesului real față de cei din jur. De altfel, nu contrazice nimeni „siguranța” oferită de căile bătătorite și de teoremele deja demonstrate dar acest lucru nu justifică apelarea la aceleași soluții standardizate (chiar perimate uneori). E ca și cum dacă cineva are o problemă în dragoste, unica variantă de rezolvare ar fi „timpul vindecă orice rană, treci peste asta”. Ei bine nu, viața și poveștile personale nu pot fi încapsulate în ecuații de gradul doi cu anumite necunoscute. X și Y variază pentru fiecare dintre noi. Ce trebuie să facem însă este să ascultăm. Să mergem mai departe de suprafața sunetului și să pătrundem în capitolul povestit de interlocutorul nostru.

Mai știm oare să ascultăm? Suntem captivi în propria clepsidră ce măsoară secunde, minute, ore, viața întreagă. Ne agățăm de ceas ca și cum ar fi singurul adevăr. Ne este companion permanent, ne stabilește agenda, ne ajută să fim punctuali și responsabili. Ne și obligă să fim grăbiți și superficiali dintr-un anumit punct de vedere. Ce-ar fi să dăm curs provocării de a uita că timpul poate fi măsurat? Haideți să fim toți, măcar uneori, actori ai piesei „Jocul de-a vacanța” și să lăsăm deoparte ceasurile, făcând loc ascultatului, relaționării și cunoașterii!

EXPOZIȚIA (HI)STORIES AND RECONCILING MEMORIES. THE GERMAN AND ROMANIAN COMMUNITIES OF SÂNTANA

2010-11-21T11:50:00.000-08:00

25 noiembrie 2010 – 17 decembrie 2010, București

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, în colaborare cu Facultatea de Științe Politice a Universității din București, organizează joi, 25 noiembrie 2010, ora 16:30, vernisajul expoziției de fotografie (Hi)stories and reconciling memories. The German and Romanian Communities of Sântana, la sediul Institutului de Cercetări Politice (strada Spiru Haret, nr. 8).

Expoziția are la bază rezultatele cercetării antropologice din perioada iulie-august 2010 din Sântana, județul Arad. Proiectul a presuspus atât documentare în arhivele statului din Arad cât şi muncă de teren în Sântana (interviuri cu şvabi şi “colonişti”, observaţie participantă la festivităţi). Tradițiile, istoria și poveștile acestei comunități mixte vor fi redate atât prin imagini din arhive personale și fotografii actuale cât și prin fragmente de interviuri, construcția expozițională invitând vizitatorii să parcurgă firul narativ al memoriei.

La vernisaj vor participa Damiana Oțoiu – IICCMER, Directorul Departamentului Exil şi Minorităţi & Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București; Silvia Marton – Prodecan, Facultatea de Științe Politice; Alexandra Ionescu, Conferențiar al Facultății de Științe Politice; Cristina Golomoz – studentă, Facultatea de Științe Politice, Anca Ciuciu – Cercetător, Centrul pentru studiul istoriei evreilor, București. Invitat special: Stefano Bottoni - cercetător la Institutul de Istorie, Academia Ungară de Ştiinţe şi profesor la Universitatea din Bologna Expoziția va rămâne deschisă până pe 17 decembrie 2010.

Proiectul beneficiază de sprijinul Fundației Konrad Adenauer.

Persoană de contact: Raluca Petre-Șandor – ralu.petre@gmail.com , 0745.377.321

Pentru detalii: http://www.iiccr.ro/

Man with a movie camera

2010-10-06T13:44:00.000-07:00

I just started a new class, called Arts and Politics - therefore, I invite you to read about http://dziga.perrybard.net/, a very interesting new-media based project.

Noul ROM

2010-10-01T13:25:00.001-07:00

Deschid și eu ca omul teveu' să văd ce note primesc Roberta Anastase și Băsescu la antena3... zapez, zapez.. și dau peste o reclamă care m-a șocat pentru câteva secunde. Sunt convinsă că reacția generală la noul ROM (http://noulrom.ro/) este de nemulțumire, de furie... "Cum, domne, ciocolata ROM e românească, ce e bazaconia asta cu visul american?"

Al doilea gând care mi-a trecut prin cap a fost că brandul a fost cumpărat de vreo companie americană. Curioasă din fire și cumva mânată de domeniul meu de studiu, am intrat pe site-ul lor și pac! m-a lovit IDEEA (care zic eu că e cea corectă) : este una dintre cele mai bune campanii de brand awareness, menite să incite spiritul nostru naționalist, să ne facă să conștientizăm că ROM e al nostru și doar al nostru și...evident... să ducă la boom-ul vânzărilor.

Cele două spoturi publicitare sunt hilare - în primul ni se spune că noul ROM este mai bun pur și simplu pentru că ambalajul conține acum steagul american "ca să-l mânănci oriunde în lume și să te simți mândru"; al doilea merge și mai departe, vorbind despre cunoștințele americanilor despre stele și cum noi, românii, putem străluci datorită noului ROM.

Elementele "la mișto" se continuă și pe site : fraze precum "spiritul național perimat a fost dat la o parte de cel liber, neînfrânt și plin de optimism exprimat în visul american" sau "noul ambalaj exprimă mândrie".

Am căutat îndelung să văd ce companie a făcut campania și, datorită colegului meu din PRIME, am aflat : este vorba de McCann.

Și acum... să mâncăm niște ROM, zic.

„Priorităţile României în cadrul Uniunii Europene – orizont 2020”

2010-09-29T14:25:00.001-07:00

Vineri, 8 octombrie 2010, la sediul Ministerului Afacerilor Externe din Bucureşti, sala Gafencu, orele 9h–11h, are loc conferinţa cu tema „Priorităţile României în cadrul Uniunii Europene – orizont 2020”.

Acest eveniment are loc într-un context în care, la 3 ani de la aderarea la Europa instituţională, România este în măsură să aibă o viziune matură, pe termen mediu şi lung, în ceea ce priveşte rolul şi obiectivele sale în cadrul construcţiei europene. Tocmai de aceea, scopul conferinţei este de a identifica un set de priorităţi pe care România ar trebui să le urmărească în cadrul Uniunii Europene în următorii 10 ani. Stabilirea acestor priorităţi, complementare Strategiei Europa 2020, cât şi popularizarea acestora în rândul publicului larg sunt necesare şi utile în vederea întăririi conştientizării apartenenţei la UE în rândul românilor.

La eveniment vor lua parte:

Teodor Baconschi, Ministrul Afacerilor Externe
Dacian Cioloş, Comisar European pentru Agricultură*
Daniel Dăianu, Profesor SNSPA Bucureşti
Victor Boştinaru, Deputat European
Cristian Preda, Deputat European

Locurile sunt limitate. Pentru participarea la eveniment vă rugăm să ne contactaţi lacontact@europuls.ro .

Pentru a obţine invitaţia în format PDF, clic aici.

sursa : http://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=390&Itemid=615

Get out - pas la porte!!

2010-09-23T02:20:00.001-07:00

Vezi mai multe din Desene animate pe 220.ro

Branding Romania 2010 - văzută și trăită de mine

2010-09-09T07:20:00.001-07:00

A venit și rândul meu să scriu despre minunata școală de vară Branding Romania 2010. Cu toate că deja Gabi Solomon și Mihai Stirbu au spus deja o bună parte din ce simțeam și eu cu privire la tabără, nu mă pot abține... nah, e defect profesional.

Aveam mari emoții pentru cea de-a treia ediție. De ce? Păi în primul rând pentru că am început proiectul fiind fiecare în alte părți ale continentului - Laura în Suedia, eu în Franța, fetele la București... pentru ca imediat să se mute și Nane în Suedia. Nu mi-am imaginat niciodată că Skypeul poate facilita atât de mult comunicarea dintre noi :)

În al doilea rând, recunosc că mă temeam de noua structură a taberei. Fiind obișnuită cu primele două ediții, eram conștientă că trebuie să venim cu ceva nou dar nu pretestasem piața în legătură cu organizarea în conferințe și apoi reflection groups...

În al treila rând, mi se părea uimitor cum Laura reușește să convingă atâția oameni să ne sponsorizeze. Fata asta e o mină de aur și un fund-raiser de excepție!

Lăsând deoparte grijile și emoțiile(care sper eu că nu au fost vizibile :P) și punându-mi zâmbetul larg pe față am început pe 26 august să întâmpin participanții și să îi conduc la camerele unde fuseseră repartizați. Cu fiecare drum făcut (credeți-mă în prima zi am încetat să număr după cea de-a 63-a urcare cu liftul) mai cunoșteam o ființă minunată - mulți au venit cu dubii, cu îndoieli, cu temeri... Simt că la finele săptămânii petrecute împreună au plecat prieteni și cu regretul că au fost doar 7 zile... (Off-topic : să ținem minte locația să facem scavenger hunt în hotel, ar fi fost mult mai palpitant cu toate coridoarele, scările și cotloanele aferente!).

O dată cu "deschiderea oficială" a școlii de vară mi s-au risipit toate grijile : aveam în față 39 (deh, motive tehnice...) participanți dornici să se cunoască, să se implice, să își spună cuvântul în comunitățile locale. Așa am aflat că aveam printre noi mulți artiști (muzică, literatură, teatru) dar și persoane pasionate de fizică (deja mă doare capul și îl admir fantastic pe Marian!) și medicină. Seara, am aflat toți ce înseamnă Pay it forward! și ne-am dus la culcare cu gânduri mărețe.

Următoarele zile au trecut atât de repede ... Prima parte a zilei de vineri s-a dedicat teambuildingului și echipele au fost "supuse" unor grele încercări, unii ajungând chiar la cimitir :) Au gustat din izvoare minerale groaznic mirositoare, și-au demonstrat creativitatea prin fotografii și au răspuns unei dileme la colțul înțeleptei :P După-amiaza Traian(Brumă) și Răzvan (Crișan) le-au vorbit despre procesul de învățare și creativitate... Eh, ce bine ar fi să lupt acum cu demonii mei interni care țipă (precum și Paul povestea la public speaking) că nu-s deloc pregătită pentru examenele ce mă așteaptă :D

O nouă zi a început fresh cu Valentin Burada și leadershipul organizațional pentru ca după-amiaza Marian (Staș) să ne lovească pe toți cu România pe bune. Cum am vedea noi liderul unei astfel de țări? Care e România veridică, autentică? A fost un uluitor punct de plecare pentru a ne gândi serios la problema aceasta, mult mai extinsă decât cea a Școlii pe bune.

Am fost și în excursie la Salina de la Ocnele Mari - a fost prima oară când am intrat într-o salină! Apoi am mers la mânăstirea Horezu (care, fie vorba între noi, își trage numele de la huhurezii din zonă) care este o bijuterie a arhitecturii brâncovenești și ne-am oprit la un atelier de ceramică unde am asistat la procesul olăritului... Cred că fiecare dintre noi și-a luat măcar o farfurioară să ne amintească de acest loc frumos din Vâlcea!

Ne-am întâlnit apoi cu... noi înșine cu ajutorul lui Mihail Mușat și al lui Mihai Iordache. Ne-am cercetat, ne-am întrebat, ne-am propus să fim mai buni.

Pare mi-se că ziua cea mai "grea" pentru participanți a fost când, după workshop-ul de argumentare (cu Teo și Iustin) și cel de public-speaking (cu Paul), au trebuit să susțină un discurs de 5 minute în fața colegilor lor... Și temele au fost atât de variate, pornind de la folk, la Divina Comedie a lui Dante, la experimente psihologice și câte și mai câte! Workshopul de improvizație ne-a ajutat pe toți foarte mult, Bogdan Grigore și Iulia Verdeș propunându-ne jocuri surprinzătoare care să ne pună la încercare perspicacitatea și inventivitatea.

Ultima zi le-a avut pe Ramona Dragomir, Anca Haraga și Alexandra Martin drept invitate iar momentul cel mai interesant (pentru mine, cel puțin) a fost când participanții au creionat structura ediției de iarnă a Branding Romania :)

Ne-am scris pe tricouri, ne-am făcut poze, am râs, am povestit... ne-am urcat pe scaun pentru că suntem mândri de noi și de BR.

Acum, la o săptămână de când m-am întors acasă, mi-e dor de voi și vă strâng în brațe și vă spun că sunt mândră că v-am cunoscut!

Vă mai aduceți aminte....?

Puțin egocentrism nu strică

2010-09-06T08:04:00.000-07:00

http://presainblugi.com/raluca-petre-sandor-club-lmt-m-a-transformat-din-tanar-in-cineva/

http://www.onlinestudent.ro/stiri/raluca-petre-sandor-club-lmt-a-fost-un-pas-mic-pentru-mine-dar-un-pas-urias-pentru-voi

Branding Romania 2010

2010-09-06T03:27:00.000-07:00

Pentru că încă nu m-am "recuperat", după cum spunea Găbitza, vă ales în compania câtorva articole minunate care reflectă și viziunea mea asupra a ceea ce s-a întâmplat la Olănești.

Chef de citit

2010-07-22T12:13:00.000-07:00

"Viața politică a trupurilor moarte" - Katherine Verdery via Cristian Preda

Și apropo, recomand articolul lui Tismăneanu.

Disney mood

2010-07-19T09:34:00.001-07:00

Despre bucuriile vieții

2010-07-18T06:13:00.000-07:00

O după-amiză cu prietenii, o cafea neașteptată, o înghețată demult uitată, Kinder Surprise, o carte pe care vroiai de ceva timp să o citești, primul fel de mâncare reușit, un mesaj, o aplicație, mersul pe jos, un carusel, desene animate, zâmbetul celor dragi, mieunatul pisicii, mirosul mării...

Pe voi ce vă bucură?

Stagiu de practica la comunicatorii.ro

2010-07-15T05:16:00.000-07:00

Studentii din anul II sau III si masteranzii de la facultatile de comunicare si/ relatii publice din Bucuresti au din nou ocazia sa se inscrie in cadrul programului „Comunicatori pentru Societatea Civila” pentru a realiza stagiul de practica intr-un ONG sau in cadrul unei institutii culturale. Pentru a se inscrie studentii trebuie sa completeze formularul care poate fi accesat de pe blogul www.comunicatorii.ro.

Acestia pot opta pentru a face stagiul de practica in urmatoarele institutii culturale: Muzeul National de Arta Contemporana, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti", Muzeul National al Taranului Roman, Muzeul National "George Enescu", Muzeul National de Arta al Romaniei, Muzeul National de Istorie a Romaniei, Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa”, Muzeul Municipiului Bucuresti - Palatul Sutu, Muzeul de Arta „Vasile Grigore - pictor si colectionar”, Teatrul National Bucuresti, Opera Nationala Bucuresti, Filarmonica "George Enescu" - Ateneul Roman, Teatrul National de Opereta „Ion Dacian”.

Sau in cadrul organizatiilor non-profit, neguvernamentale: Fundatia Calea Victoriei, Asociatia Charity Gift, ViitorPlus – asociatia pentru dezvoltare durabila, Asociatia Chance for Life, Asociatia Alternativa 2003, Societatea Cultural Artistica de Tineret CONCRET, Asociatia „Bucurestiul meu drag” si Fundatia "Ileana Mustatza".

Comunicatori pentru Societatea Civila este cel mai nou program initiat sub umbrela Galei Societatii Civile, fiind desfasurat in parteneriat cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National, fiind sustinut de BlogWay. Programul raspunde concret nevoii de promovare a sectorului non-profit si a institutiilor culturale. Prin intermediul acestuia o serie de studenti din cadrul facultatilor de comunicare sunt formati pentru a suplini lipsa personalului specializat in relatii publice din organizatiile non-profit si pentru a oferi suport personalului specializat din cadrul institutiilor culturale.

Mai multe detalii gasiti accesand blogul programului – http://www.comunicatorii.ro/

Quiet

2010-06-30T02:39:00.000-07:00

Lasă-ți amprenta la Branding Romania 2010!

2010-06-17T12:50:00.000-07:00

Clubul Liderii Mileniului Trei în parteneriat cu Primăria Râmnicu Vâlcea organizează în perioada 26 august – 01 septembrie 2010 la Băile Olănești, școala de vară Branding Romania 2010 – YES, WE CAN!, în vederea promovării cetățeniei active a tinerilor și a educației non-formale.

Aflată la a treia ediție, școala de vară Branding Romania 2010 se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 17 si 20 de ani, iar temele abordate sunt autodezvoltarea si atitudinea civica, elemente esentiale in dezvoltarea unor actori sociali responsabili.

Atelierele de lucru le vor oferi celor 42 de participanti cadrul necesar invatarii si punerii in aplicare a conceptelor de voluntariat si responsabilitate sociala prin subiecte precum creativitatea ca element-resursa, branding personal, argumentare si public speaking. Unul dintre rezultatele scolii va fi editarea unei brosuri continand idei de proiecte comunitare ce pot fi realizate de grupuri informale de tineri si organizatii non-guvernamentale. Brosura va fi distribuita ulterior autoritatilor din orasele de provenienta ale participantilor, acestia putand concura in luna octombrie si pentru o bursa de start-up in cadrul intâlnirii de follow-up.

Clubul Liderii Mileniului Trei este o asociatie neguvernamentala, non-profit si apolitica avand ca scop dezvoltarea personala si profesionala a tinerilor. Misiunea acestei „Scoli de joburi si networking, valori si caractere” este de a contura în Romania o generatie de lideri capabila sa declanseze si sa isi asume schimbarea prin promovarea relatiilor de tip adult-adult.

Deadline aplicatii: 18 iulie

Taxa de participare: 300 Ron (sunt acoperite costurile de cazare, masa, training; nu este inclus transportul)

* CLUB LMT pune la dispozitie 5 burse integrale pentru tinerii cu posibilitati financiare reduse.

Website: http://branding.clublmt.ro/

Contact: clublmt@gmail.com

Back home

2010-06-04T00:15:00.000-07:00

Sunt anesteziată. O mare parte din mine nu realizează că e din nou acasă - noroc cu cei din jur care nu încetează să mă întrebe cum mi se pare revenirea. Și răspunsul meu este cât se poate de ciudat - mă simt captivă în două locuri concomitent... acolo și aici. Nu am fost niciodată plecată de acasă, eram în contact permanent cu știrile, schimbările și oamenii de aici. Și nu am părăsit nicicând meleagurile franțuzești pentru că mi-am descoperit noi laturi și o capacitate de a mă adapta de care nu eram conștientă. Sunt una și aceeași, niciodată la fel.

Și pentru că nu merg la AC/DC..

2010-05-16T04:52:00.000-07:00

P.S. Felicitări Oltchim, vicecampioană europeană la handbal!

Facebook, cărțile și Cărtărescu

2010-05-15T03:18:00.000-07:00

Cum de nu ești pe Facebook?

Am fost o săptămână, acum câteva luni. M-am lămurit și am ieșit. Nu m-a interesat absolut nimic din ce e acolo. Nimic din ce s-a postat pe ”zidul” meu nu m-a interesat (pisoii care abia se născuseră ai cuiva, ce concert rock a a mai văzut altcineva, ce muzică ascultă, ce preferințe politice are). Eu am jurnalul meu, care îmi ține loc și de Facebook, și de Twitter și de toate.

Un jurnal, nu un blog.

Da, e un jurnal pe hârtie, scris cu pixul, de 35 de ani încoace. El îmi ține loc de lume virtuală. Cei mai mulți tineri nu mai trăiesc în realitate, ci în tot felul de lumi virtuale, în World of Warcraft, Twitter și Facebook și până ajung să dea ochii cu realitatea trece o vreme și bănuiesc că e destul de șocant pentru ei. În lumile virtuale îți poți organiza viața cum îți place, ești la adăpost. Facebook și Twitter sunt lumi compensatorii, aș spune. Sunt vise cu ochii deschiși. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viață, ai impresia că ești cetățean al universului fiindcă poți coresponda cu inși din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înșelătoare, sunt niște frumoase autoamăgiri. Oamenii aveau altădată vieți cu mult mai autentice decât avem noi acum.

Dar tu însuți, prin munca ta, promovezi visul. Poezia și literatura, în general, vorbesc mult despre vis.

Visurile sunt de multe feluri. Una este visul literar, care înseamnă explorarea și exploatarea unei lumi interioare, cunoașterea de sine, curiozitatea față de continentul tău interior; alta sunt visele acestea sociale, care sunt vise casnice, vise domestice. Sunt vise fără ambiții, cu un rol compensator. În viață nu-ți merge întotdeauna bine și trebuie să te confrunți cu ceilalți, cum spunea Rilke: „Noi, oamenii, când una vrem simțim întreagă împotrivirea celuilalt”. În schimb, aici ești stăpânul realității și ți se compensează scăderile, neputința și sentimentul de inutilitate din timpul vieții. Eu cred că aceste mecanisme foarte deștepte au fost inventate tocmai pentru a umple golul interior al omului pe care Patapievici îl numește ”recent”, care nu mai are pentru ce trăi în afară de gadgeturi și vise cu ochii deschiși.

Totuși, trebuie să privim în față aceste evoluții. Lumea civilizată a ajuns la un moment de cotitură. Se mută în virtual. Cartea nu mai este centrul culturii, cultura însăși nu mai este centrul civilizației. Se inventează altceva sub ochii noștri. În ultimii zece ani lumea se schimbă cu o viteză extraordinară și nu sunt împotriva acestei schimbări. Sunt un spectator al ei, un spectator atent, care ar vrea să fie și aici, și dincolo. Eu nu sunt un om care privește spre trecut și se cramponează de lumea culturii mari și a cărții. Îmi place să fac surfing pe cât mai multe domenii. Așa că am fost fericit și eu, ca toată lumea, când am putut să-mi permit un iPhone. Acum mă gândesc la iPad și așa mai departe. Sunt foarte pus la punct și foarte integrat în lumea computerului. Dar una-i una și alta-i alta. Literatura mi-o scriu, de când lumea, cu pixul pe hârtie. Citesc cărți care miros a carte veche. Îmi place acest miros, dar în același timp am o mare curiozitate pentru ceea ce se întâmplă. Mi-aș dori, foarte mult mi-aș dori să fiu cu 30 de ani mai tânăr în momentul acesta. Pentru că este o bravă lume nouă în fața noastră, se întâmplă ceva, tot mai acut și mai evident. Heidegger spunea că tehnologia este metafizică. În clipa aceasta înclin să-i dau dreptate. Tehnologia, adică puterea de a schimba lumea în jurul nostru, duce la schimbări spirituale extraordinare. Oamenii tineri nu mai citesc pe hârtie, ei sunt obișnuiți cu ecranele, nu cu pagina de carte. Până și eu am citit de curând „Istoriile” lui Herodot pe iPhone (unde am o ”bibliotecă” de vreo 500 de cărți). În condițiile acestea vechile habitudini ale cititului se schimbă. Duc spre altceva, Dumnezeu știe spre ce. Tinerii de azi citesc mult mai puțin decât citea generația mea, din motive lesne de înțeles și explicabile sociologic. În schimb, și-au păstrat lucruri care trebuie întotdeauna prețuite la oamenii tineri – cei mai mulți sunt foarte ingenui, foart onești, foarte candizi. Iar blogurile i-au obișnuit cu sinceritatea. Blogurile au multe metehne, dar au și marele avantaj că poți să-ți spui sincer, direct, deschis, fără nici un fel de inhibiții, părerea în orice privință. De pildă, există bloguri literare în care oameni care nu sunt foarte școliți în literatură spun: „Cartea asta mi-a plăcut, asta nu.” Am văzut și lucruri de genul „Marquez e o porcărie, nu-mi place.” E dreptul omului să spună pe blogul lui că nu-i place, nu trebuie pus la stâlpul infamiei, cum se întâmpla înainte dacă afirmai într-o revistă lucrul acesta. Așa încât lumea nouă, așa cum o văd eu acum, are părțile ei bune și părțile proaste, ca orice lume.

Ce părere ai despre deversarea de ură care care se petrece pe internet sub protecția anonimatului?

Eu scriu articole cu substrat politic și la sfârșitul fiecărui articol este forumul cititorilor, unde, când mi se urăște cu binele, intru să văd ce spun oamenii despre părerile mele. E inimaginabil peste ce dau acolo. Sodoma și Gomora! Înainte mă înfuriam îngrozitor, nu mai puteam să dorm după o navigare de-asta. Acum, singura mea reacție este râsul. M-am obișnuit, știu că, la adăpostul anonimatului, oamenii își deversează toate frustrările. Forumurile sunt ca niște supape: după ce răbufnesc împotriva ta, oamenii se simt mai bine. Se simt ușurați de tot felul de încărcături negative, de sentimentul că au ghinion, de sentimentul că nu sunt răsplătiți cum trebuie pentru valoarea lor, de sentimentul că nu sunt așezați bine în viață. Pentru toate acestea ei se răzbună pe tine, ucigându-te în efigie. N-am nici o problemă cu acești oameni. De altfel, foarte mulți sunt mercenari, fiecare partid cultivă o faună care navighează pe internet, dar sunt și oameni care pur și simplu au o problemă cu tine sau cu viața, și și-o rezolvă acolo. De fapt, s-a mai spus acest lucru, internetul este subconștient societății. Ni-l putem imagina ca pe rețeaua de canalizare a unui oraș, unde se deversează toate dejecțiile. Dar cine-și poate imagina un oraș fără canalizare?

Sursa : http://doru.onemagazine.ro/2010/05/12/facebook-car%C8%9Bile-%C8%99i-cartarescu/

Ca niciodata...

2010-05-13T10:23:00.000-07:00

... ma simt fragmentata intre acasa si aici. mi-am dorit atat de mult sa vina clipa cand imi revad oamenii dragi, cand pot merge la cursurile Fundatiei Calea Victoriei, cand pot sa ma distrez de Noaptea Muzeelor, cand stau la mine-n pat, cand am baia mea (nu stiti ce norocosi sunteti voi aceia care detineti un astfel de loc).
si cand clipa se apropie cu pasi vertiginosi, ma incearca o usoara parere de rau. sentimentul de implinire cand ieseam doua dintre noi pe hol si se adunau si celelalte (la Chapou, cu tot cu tavanul meu cazator), bucuria ca am putut gati ciuperci si friptura de porc in sos de vin, inghetata topita in frigiderul mult prea mic si fara putere, traversatul Garonnei pe o pasarela... nurcile, florile primite de la Micha, 16-le si apoi 38-ul, metroul, occitana, drumul de la facultate pe jos pana la Esquirol, patura mea mov, lumanarile mele parfumate cu aroma de prajituri, Halle aux Grains si cele mai frumoase concerte simfonice...
o sa imi fie dor.

Seduces me

2010-05-06T14:19:00.001-07:00

Eterna ploaie de mai

2010-05-04T01:30:00.000-07:00

Recomand Tangoul agoniei. Si ploua...

Updates

2010-05-03T01:07:00.001-07:00

Saptamana trecuta am fost la "Elektra" lui Strauss. Disonant, nebunesc, incredibil de ...fara respiratie.
In rest invat si trece timpul fara sa imi dau seama. Noroc cu ploaia asta care ma imbie sa raman in fata notitelor de curs...

In apropierea examenelor

2010-04-25T08:24:00.000-07:00

Parca nu-mi vine a crede ca a trecut o luna de cand am scris ultima oara pe blog. O luna in care da, am fost la balet la Giselle, am vizitat Rocamadour si a fost Pastele...
Am trait o saptamana uluitoare la Strasbourg la Model European Union si apoi m-am lasat purtata pe strazile pariziene alaturi de doua prietene. Am trecut peste greva SNCF, peste vulcanul buclucas, peste lipsa prizei din han si am revenit in balconul meu cu miros de mare.
Rasfatata de razele unui soare de sfarsit de aprilie, pot incepe studiul. Si cat as bate din palme, voi fi din nou acasa.

Iolanta

2010-03-28T02:16:00.001-07:00

Eram datoare sa scriu despre opera pe care am vazut-o vineri seara la Theatre du Capitole... Este vorba de "Iolanta", una dintre operele lui Ceaikovski mai putin cunoscute in Romania - director muzical Tugan Sokhiev.
Cel mai frumos decor intalnit pana acum : o feerie de trandafiri puse in lumina in maniera exceptionala. Cea mai frumoasa solista de pana acum, cu o voce incantatoare - Gelena Gaskarova. Una dintre cele mai joase si patrunzatoare voci masculine - Mikhail Kolelishvil. Si una dintre cele mai frumoase rochii albe :)
Destinul face sa ma aflu in Toulouse tocmai in anul prietenei franco-ruse - iata de ce am parte de atatea minunatii artistice. Saptamana viitoare am in plan baletul "Giselle" si, putin mai tarziu, in mai, "Elektra".

Bed-time story

2010-03-27T15:41:00.001-07:00

Mărțișorul sau tradiția nu se uită

2010-03-03T06:28:00.000-08:00

Întotdeauna am fost o fană a primăverii și în special a lunii martie pentru că dă dependență, stare de bine și de liniște. Evident, mărțișorul nu lipsește din tabloul schițat de o mână invizibilă la interval de timp regulat. Și câte amintiri poate îngloba un lucrușor legat de o sfoară alb-roșie.
Cu toate că mă aflu pe sol francez, nu puteam să uit de Mărțișor - drept dovadă am primit de acăsică unul fruuumos de tot cu o rândunică pentru mine și alte câteva pentru prietenele mele din alte țări. A fost drăguț să le ofer și să le explic ce înseamnă pentru noi, românii (și bulgarii totodată), 1 martie...

When "I" divides

2010-02-27T15:13:00.000-08:00

It's about changing and growing in a couple of seconds. All by yourself with your dreams, attitudes, knowledge and flaws. It happens when you're far away from the so-called home. And even if the plan suits your greatest ambitions, it still tears you apart... just like you're two distinct individuals - the one who adapts and the one who rests back home. Your brain and your soul in different places and one cannot go without the other. What to do then?
What... when everything is so new but you sometimes feel the need of old? What, when you seem to belong "here" but you miss "there"? And, above all, how to deal with an inner division? New friends, old friends... new habits, old habits... hat-made rabbits, lost walks, quiet songs, crossing la Garonne...

Romania 1964 seen by the British

2010-02-25T06:53:00.001-08:00

http://www.britishpathe.com/record.php?id=1798

Românii în Franța

2010-02-23T08:18:00.000-08:00

Am rămas gură cască

http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-6952389-afis-discriminatoriu-franta-calatorii-trenul-sunt-avertizati-fie-atenti-bagaje-cand-vad-romani-jur.htm

D'autres photos

2010-02-17T10:20:00.001-08:00

Photos...

2010-01-27T13:13:00.000-08:00

3 lucruri pe care ar fi bine să le ştii despre mine înainte să mă inviţi la o cafea

2010-01-27T12:56:00.000-08:00

Adică o leapșă primită de la Gabi. Greu cu răspunsul... mai ales că pe meleaguri galice netul vine și pleacă a son gout.
1. Cafeaua mi se pare un lucru minunat. Aroma, gustul, poveștile spuse în preajma ei... sunt minunate. Așa că pot bea cafea în orice moment al zilei.
2. Prefer lapte mult în cafea... și un strop de zahăr. Îmi place să încerc tot felul de specialități de cafea... cu tot soiul de combinații.
3. Pentru mine, cafeaua se asociază cu prietenii.

Iar leapșa de duce mai departe la.... Sady.

Chateau de Reynerie

2010-01-23T09:37:00.000-08:00

Iacata ce am vizitat astazi :)
http://panomir.com/reynerie/

Le choc culturel - Erasmus Toulouse

2010-01-23T08:06:00.001-08:00

Dupa o escala la Munchen, o intarziere de 1 ora (din cauza grevei controlorilor aerieni francezi) si un pahar de sampanie am ajuns la Toulouse... intr-o zi de reduceri. Am degustat mancare chinezeasca cu betigasele si am facut poze multe. Inca ma simteam turista.

Ne-am plimbat prin centru, am vazut Garonne si am facut un mini-stop pe Alsace-Lorraine unde m-am innoit cu o bluzita. Tot sentimentul de turista.

Ziua de 15 ianuarie m-a facut sa imi schimb total perspectiva... Si oare de ce? Pentru ca domnisoara din Bucuresti se astepta la o alta camera de camin... In niciun caz la un tavan cazator. Partea buna? Creativitatea mea, pasiunea pentru mov si idei orientale. Prin urmare, am aplicat o perdea mov pe tavan a la Krishna... De la "C'est deux euros" am cumparat fluturasi si stelute pe care le-am lipit pe pereti si pe dulapuri. Touch-ul final a fost dat de lumanari parfumate si o planta frumoasa care imi spune "Bon matin". Iar acum, la aproape 10 zile din acel moment practic ma simt ca acasa in acea camera de care m-am speriat la inceput.

Weekendul a fost impartit intre IKEA, curatenie generala si vizite prin oras. Recomand Catedrala Saint-Etienne si Musee des Augustins si mai ales un carusel plin de farmec.

Si...am inceput si facultatea. Primele doua saptamani avem dreptul sa audiem cursuri asa ca am avut sansa sa participam si la cursuri/seminarii de anul 4. Momentan prefer tot ce tine de relatii internationale. I wonder why... :) Profesorii predau explicit si sunt amuzanti.... iar studentii sunt total legati de laptopurile lor pe care tasteaza cu spor si mult zgomot.

Si cam atat pentru moment :P In episodul urmator, poze.

O melodie, mii de planuri

2010-01-11T14:02:00.001-08:00

StartUB propune o listă frumoasă de melodii de ascultat în sesiune. Mi-au venit în minte nume precum Rob Costlow, Pink Floyd, Vivaldi, Bach, Paganini... și mi-am amintit că eu nu-s în sesiune. Nuuu... dar am emoții înzecit mai multe. Cam 54 ore mă despart de momentul plecării. Ce ziceți de o listă cu muzică pentru dor de casă?

Gânduri. Multe, mai mici sau mai mari

2010-01-06T11:50:00.000-08:00

S-a scurs încă o vacanță. Una frumoasă, cu mulți prieteni și cu brad și cu iubire și cu tot ce a fost bun. Nuci, ceaiuri, scorțișoară, cuișoare, nu prea multă bătaie cu bulgări, dans, împodobeli, râsete.

Bilanțul anului 2009 arată fantastic din toate punctele de vedere pentru mine. Sunt însă extrem de curioasă văzând 2010 așternându-se în fața mea...
7 zile până plec. Nu știu cum să reacționez, mi-aș dori să îi pun pe toți oamenii dragi în buzunar.

Alvin & The Chipmunks 2

2009-12-29T08:52:00.000-08:00

Demențial :)

Merry Christmas, Joyeux Noel, Buon Natale, Craciun FERICIT!

2009-12-24T08:49:00.001-08:00

Crăciunul în Titan

2009-12-22T11:55:00.000-08:00

Bănică și al său show

2009-12-15T00:31:00.000-08:00

Nu sunt mare fană Ștefan Bănică JR. Recunosc însă că omul e talentat, are voce faină și știe să facă show. Pentru că de mai bine de 5 ani mama mă roagă să mergem la binecunoscutul concert de Crăciun, în 2009 m-am hotărât să îi fac pe plac. Și până și mie mi-a plăcut.

Intrarea în scenă a fost spectaculoasă cu explozii, ideea de poveste a fost și ea frumoasă (cu o baghetă magică putea afla ce gândesc spectatorii și alegea melodiile pe care urma să le cânte). Interesant și designul de fundal, cu animații. Interactivitatea a fost punctul forte.

Melodiile le știam :) Nu m-am așteptat totuși să îi aducă un omagiu lui Dean Martin, interpretând o parte din cântecele sale renumite. Și nu m-am așteptat nici la invitatul Laurențiu Cazan, o voce superbă, din păcate prea puțin promovată.

Aș vrea să văd cum evoluează show-ul în 5 ani.

O fi bine, o fi rău?... emoțiile încep să apară

2009-12-09T13:42:00.001-08:00

Nu e ca și cum nu mi-aș fi dorit lucrul acesta încă de când am avut primul curs la facultate. De fapt... am vrut cu tot dinadinsul să fac așa ceva încă din liceu. Teama de necunoscut, impresia unei iubiri, lipsa de experiență au zis NU. Și așa a fost. Ba chiar mai bine. Câte lucruri am învățat, câți oameni minunați am cunoscut... Și totuși eu vreau să plec.

Cam 30 zile mă despart, pe mine și pe una dintre cele mai bune prietene ale mele, de zborul către Munchen. Nu, nu îmi plac germanii (și nu mă refer aici la filosofie, cultură, artă ci doar la felul lor de a fi). Și nici nu am învățat între timp germana. Dar Munchen-ul are conexiune aeriană cu Toulouse-ul. Final destination.

N-aș fi crezut vreodata că o să mă apuce frica. Dacă nu e ce îmi închipui? Dacă e cu mult mai bine? Ce fac oamenii mei fără mine acasă? Cum mai vorbesc ore în șir cu prietenele la telefon? Cum mă mai trezesc în brațele celui iubit? Și, poate cel mai grav dintre toate... ce se va întâmpla cu mine?

Îi spuneam adesea prietenei mele că nu o să plâng la aeroport. Ba bine că nu. O să încep cât de curând.

Cand vrei un ceai si o revedere

2009-11-30T14:42:00.000-08:00

Auzisem de ceva vreme de C'arthe, ceainărie și librărie franceză. Revederea cu una dintre prietenele mele dragi m-a (ne-a) purtat acolo. Pe lângă târgul de lucruri frumoase făcute manual, ceainăria are ....ceaiuri foarte gustoase (eu am băut unul rusesc, de exemplu...să completez tabloul Annei Karenina) și o muzică de demult, caldă, boemă. Și când începi discuții despre dualismul lui Descartes, după-amiaza e garantată!

Anna Karenina

2009-11-30T14:22:00.001-08:00

Romanul mi s-a parut fantastic, ecranizarea asemenea. Cu toate acestea, doar baletul putea fi forma căutată pentru a simți disperarea, iubirea, nebunia Annei.

Duceți-vă la Operă, o să vă bucurați 3 ore de un colaj al lui Ceaikovski, de rochii de epocă și de o atmosferă rusească. Joi, 3 decembrie (la ora 18.30), spre exemplu?

Bineînțeles că protagoniștii (Corina Dumitrescu, Gigel Ungureanu și Alin Gheorghiu) au dansat atât de frumos încât uneori mi se lua respirația însă spectaculoși mi s-au parut Monica Alexandra Petrica (în rolul lui Betsy Tverskaia) și Valentin Stoica (acarul din coșmar).

Nu-i așa că baletul se trăiește cu sufletul?

Bookaholic

2009-11-27T01:42:00.000-08:00

Mi-am promis-o. Am tot ținut de promisiune. No more buying books până ajung la Toulouse. Câteva proiecte de cercetare mă așteaptă cu drag, altele cu țopăială.... când colo, pentru că a fost joi și pentru că era soare... pașii (ori mai bine zis roțile mașinii) m-au dus la... exact. Gaudeamus. Mulți,mulți oameni și faine lansări. Evident că nu am plecat fără o tolbă plină. Iacătă ce s-a prins în ea :

1. Ryunosuke Akutagawa - Rashomon

2. Gerard& Sophie de Sede - Ocultismul politic

3. Vintilă Mihăilescu - Antropologie. Cinci introduceri

4. Bernard Dagenais - Campania de relații publice

5. Marshall McLuhan - Texte esențiale

6. Bloguri, facebook și politică (editor Dorina Guțu)

Markethink

2009-11-19T14:12:00.000-08:00

Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii spui: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e MARKETING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Una din prietenele tale se duce la el si, aratand spre tine, ii spune: “Este foarte buna la pat”. Asta e ADVERTISING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii ceri numarul de telefon. A doua zi il suni si ii spui: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e TELEMARKETING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Te ridici si iti aranjezi rochia. Te indrepti spre el si ii torni o bautura. Spui: “Imi dai voie?” si te apleci usor sa-i indrepti cravata, lipindu-ti piepul de bratul sau. Apoi il privesti dulce si spui: “Apropos, sunt foarte buna la pat”. Astea e PUBLIC RELATIONS.

Vezi un tip superb la o petrecere. Se ridica, vine la tine si iti spune: “Am auzit ca esti foarte buna in pat”. Asta e BRAND RECOGNITION.

Vezi un tip superb la o petrecere. Il convingi sa mearga acasa cu una dintre cele mai bune prietene ale tale. Asta e SALES REPRESENTATIVE.

Tipa nu se descurca singura, si te suna sa mergi si tu la el acasa. Asta este TECHNICAL SUPPORT.

Te indrepti spre o petrecere unde stii ca vor fi niste tipi superbi. Totusi, gandul ca in casele pe langa care treci sunt o multime de alti tipi superbi pe care ai vrea sa-i cunosti te innebuneste, asa ca te urci pe cel mai apropiat acoperis si strigi: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e SPAM.

Sursa: http://blogmarkethink.wordpress.com/

Pablo Neruda : And because love battles

2009-11-17T13:11:00.001-08:00

And because love battles
not only in its burning agricultures
but also in the mouth of men and women,
I will finish off by taking the path away
to those who between my chest and your fragrance
want to interpose their obscure plant.

About me, nothing worse
they will tell you, my love,
than what I told you.

I lived in the prairies
before I got to know you
and I did not wait love but I was
laying in wait for and I jumped on the rose.

What more can they tell you?
I am neither good nor bad but a man,
and they will then associate the danger
of my life, which you know
and which with your passion you shared.

And good, this danger
is danger of love, of complete love
for all life,
for all lives,
and if this love brings us
the death and the prisons,
I am sure that your big eyes,
as when I kiss them,
will then close with pride,
into double pride, love,
with your pride and my pride.

But to my ears they will come before
to wear down the tour
of the sweet and hard love which binds us,
and they will say: “The one
you love,
is not a woman for you,
Why do you love her? I think
you could find one more beautiful,
more serious, more deep,
more other, you understand me, look how she’s light,
and what a head she has,
and look at how she dresses,
and etcetera and etcetera”.

And I in these lines say:
Like this I want you, love,
love, Like this I love you,
as you dress
and how your hair lifts up
and how your mouth smiles,
light as the water
of the spring upon the pure stones,
Like this I love you, beloved.

To bread I do not ask to teach me
but only not to lack during every day of life.
I don’t know anything about light, from where
it comes nor where it goes,
I only want the light to light up,
I do not ask to the night
explanations,
I wait for it and it envelops me,
And so you, bread and light
And shadow are.

You came to my life
with what you were bringing,
made
of light and bread and shadow I expected you,
and Like this I need you,
Like this I love you,
and to those who want to hear tomorrow
that which I will not tell them, let them read it here,
and let them back off today because it is early
for these arguments.

Tomorrow we will only give them
a leaf of the tree of our love, a leaf
which will fall on the earth
like if it had been made by our lips
like a kiss which falls
from our invincible heights
to show the fire and the tenderness
of a true love.

Margaret Thatcher : No! No! No!

2009-11-17T13:02:00.000-08:00

Job de viitor, caut antreprenor!

2009-11-17T13:01:00.000-08:00

Asociația non-guvernamentală Club Liderii Mileniului Trei organizează, sub egida Global Entrepreneurship Week, evenimentul „Job de viitor, caut antreprenor!”,care iși propune să ofere tinerilor intre 18 și 20 de ani posibilitatea de a-și testa creativitatea în domeniul antreprenoriatului.

Orange Concept Store va fi pe 17 noiembrie 2009, orele 13.00-17:00, locul in care 30 de tineri cu initiațivă și idei grupați in 5 echipe vor pune pe hârtie viziunile proprii asupra joburilor de viitor.

La sfârșit vor avea sarcina de a-și proiecta propria afacere, demonstrând astfel abilitățile organizatorice. Tot in cadrul evenimentului, moderatorul Răzvan

Crișan, fondator al asociației Oricum și membru al IAA Young Professional, le va vorbi celor prezenți despre ceea ce inseamnă antreprenoriatul atunci când ești tânăr și vrei să te implici, care sunt miturile și realitățile din domeniu și cum poți valorifica antreprenorul din tine. Toți participanții vor primi diplome, iar echipa câștigătoare un premiu surpriză!

Inscrierea se face prin completarea formularului disponibil pe site-ul www.clublmt.ro(sau solicitat la adresa clublmt@gmail.com) și trimiterea lui la adresa clublmt@gmail.com până la data de 14 noiembrie 2009 .

Parteneri: Orange Concept Store

Parteneri media: Studentie.ro

Guest post de la Gabita

2009-11-12T03:55:00.000-08:00

Violeta's Vintage Kitchen si povestirile Gabrielei :)

"Am fost aseara la Violeta... Violeta's Vintage Kitchen pe numele complet al restaurantului.

Atmosfera intima, mancare buna, facuta cu produse naturale, produse care au gust, servire atenta, pret... marisor pentru buzunarul meu de student, dar ok pentru centrul Bucurestiului.
Mi-ar placea sa-mi savurez ceaiul de la ora 5 in gradina lor interioara... cu oameni faini in jur, depanand amintiri sau disecand idei.

M-am hotarat sa scriu povestea... despre cum am ajuns acolo si povestea despre cum a fost acolo. So, Madalina imi povesteste despre locul asta stiind ca mi-am descoperit pasiunea pentru gatit, alimente de la mama de-acasa si stil de viata sanatos, dupa ce m-am intors din Olanda. Si eu incep constiincios sa ma documentez, sa ma uit pe site si sa-mi doresc sa ma duc. Imi mai povesteste ca in seara cand era ea acolo descoperea decorul cu fotografii de Bumbut; ii spune insotitorului ei asta si peste cateva minute il descopera pe Bumbut la o masa... Interesant, nu?

Ei... eu merg aseara cu o gasca minunata de domnisoare: Ralu, Arina, Irina si Laura. Sporovaiam noi agitate si la un moment intra cineva pe usa. Eu tocmai le povestisem despre Madalina si descoperirea fotografiilor... si n-au mai fost surprinse cand le-am zis ca pe usa a intrat Dragos Bucurenci. Ne-am uitat discret... am zis ca Suz ar fi trebuit sa fie cu noi, pentru ca ea chiar il place... si am continuat sa povestim si sa radem.

Peste ceva vreme, Arina vrea sa mearga la baie si intreaba unde e. Irina raspunde complice: "De la Bucurenci, mai la stanga..." Am ras pe infundate si am promis ca va fi copyright Irina si cred ca va ramane in memoria colectiva fraza asta.

Cu toata tenta de monden a postului meu, am si o morala: lumea e atrasa de ideea de intoarcere la normal, la alimente gustoase, la gatit. La mama acasa lucrurile au stat asa dintotdeauna, desi si ea s-a reintors la vasele de lut in ultima perioada. :)
Eu si vara-mea ne gandeam de multisor sa ne deschidem un astfel de restaurant. Acum am vazut ca se poate."

Feels a lot like Christmas

2009-11-01T08:22:00.001-08:00

Poate pentru ca e ingrozitor de frig... poate pentru ca abia astept sa cumpar globulete de Craciun (am vazut unele simpatice, moderniste in Debenhams - pretul e totusi cam maricel) ... poate pentru ca deja ma gandesc la cadouri pentru cei dragi... poate pentru ca dupa aceea plec la Toulouse?

Suna clopotelul

2009-10-26T01:35:00.001-07:00

Şcoala Vocaţională « A treia cafea » şi-a anunţat viziunea, misiunea şi valorile, în cadrul seriei de conferinţe din 24-25 septembrie susţinute de 16 invitaţi speciali din diferite domenii, printre care s-au enumerat personalităţi precum Lia Perjovschi, George Ivaşcu sau Monica Tatoiu.

Cu ocazia Serii Porţilor Deschise, din 15 octombrie, Şcoala Vocaţională « A treia cafea » şi-a făcut cunoscută programa, iar acum sună deja clopoţelul de începere a cursurilor.

Şcoala Vocaţională «A treia cafea» este organizată pe trei secţiuni tematice, în cadrul cărora se vor desfăşura cursuri susţine de specialişti în domeniile respective. Cele trei secţiuni sunt Papion, Ludikon şi Mistikon.

În cadrul secţiunii Papion sunt propuse cursuri de orientare profesională şi dezvoltare de competenţe necesare pentru a îmbina valoarea cu succesul în tot ceea ce facem.

Aici pot fi găsite instrumentele necesare «mânuirii» adecvate, elegante şi eficiente a cuvintelor, gesturilor şi imaginii proprii, în sensul de a atinge arta dezvoltării unui brand personal, coerent cu ceea ce eşti şi cu valorile personale.

Cursuri:

Olivian Breda: Bloguri şi bloggeri în creştere

Iulian Olariu: Atitudine şi succes

Simona David: Comunicarea – o experienţă emoţională

Ligia Necula: De comunicat, comunici. Dar eşti convingător?

Radu Tudorache: Spiritualitatea şi dezvoltarea profesională

Cursurile la care te invităm prin intermediul secţiunii Ludikon vin în întâmpinarea cultivării talentelor, pasiunilor şi abilităţilor tale ludice, pentru a-ţi dezvolta creativitatea şi pentru a identifica împreună diferite metode de relaxare activă.

Cursuri:

Oana Popescu: Descoperă-ţi teritoriul! – workshop de creativitate şi artterapie

Maria Francesca Dogaru: Joc şi teatru, măşti şi… tu…

Georgiana Vlahbei: Fereastra către tine: Atelier de Pictură şi Desen

Silvia Tuvene: Toujours l’amour – ipostaze ale cuplului de la antichitate la postmodernism

Mistikon completează programa propusă de celelalte secţiuni, accentuând pe latura dezvoltării de sine, consolidând tendintele de autocunoaştere şi atingerea echilibrului, atât între propriile noastre conţinuturi interioare, cât şi faţă de provocările exterioare la care suntem supuşi.

Cursuri:

Monica Brânduşescu: Privilegiul de a fi tu însuţi

Mihail Muşat: Eu cine sunt?

Gelu Sabău: Originile şi istoria gnosticismului

Mihai Iordache: Mandala – Calea către Mine

Gheorghe Marin: Beneficiile gândirii pozitive

Andreea Talmazan: Magie şi alchimie

Eduard Brutaru: Seminar Istoria Reiki

Doina Ruşti: Simbolurile: semnificaţii, legături şi consecinţe

Dacă tematicile propuse v-au convins deja să faceţi parte din prima generaţie de cursanţi A Treia Cafea, vă puteti înscrie la adresa cursuri@atreiacafea.ro, până pe 31 0ctombrie 2009.

SMS petru o viata!

2009-10-13T00:20:00.001-07:00

Ajuta-l pe Razvan!

Trimite un SMS la 890 si donezi 2 euro pentru tratamentul lui Razvan.

Campanie umanitara sustinuta gratuit, fara tva, de :Vodafone, Orange si Cosmote.

www.razvan-zainescu.ro

Seara A treia Cafea

2009-10-12T04:25:00.001-07:00

Şcoala de după şcoală, la Seara Porţilor Deschise A Treia Cafea

Şcoala Vocaţională A Treia Cafea îşi propune să creeze punţi de legătură între vocaţie, hobby şi dezvoltarea personala. În acest sens, programul Şcolii Vocaţionale A Treia Cafea include o serie de cursuri, organizate în module, susţinute de specialişti în domenii cât mai variate.

Joi, 15 octombrie, între orele 17:00 – 20:00, la Hobby Cafe, Şcoala Vocaţională A Treia Cafea organizează un eveniment cu intrare liberă pentru toţi cei interesaţi de cursurile de orientare profesională şi de dezvoltarea acelor abilităţi ascunse în pasiunile fiecăruia.

Pe parcursul Serii A Treia Cafea, profesorii îşi vor prezenta cursurile şi vor răspunde la întrebările viitorilor cursanţi.

Pe site-ul www.atreiacafea.ro, înscrierile au început încă de pe 8 octombrie. Participanţii la Seara A Treia Cafea se vor putea înscrie direct, la finalul prezentărilor.

Recomandări:

« Atitudine și succes », tema propusă de Iulian Olariu îi provoacă pe cursanţi să exploreze propriile resurse motivaţionale şi, printr-o nouă atitudine, să afle cum îşi pot organiza mai eficient și mai plăcut drumul către cariera dorită şi scopurile propuse.

Silvia Tuvene îi va îndruma pe cursanţi să descopere cum a evoluat în timp conceptul de iubire. Cum au înţeles oamenii iubirea din Antichitate până în prezent aflaţi în cadrul cursului « Toujours l’amour – ipostaze ale cuplului de la Antichitate la Postmodernism ».

Pornind de la ideea că fiecare om are un talent ascuns pe care trebuie doar să-l descopere şi să-l fructifice, Oana Popescu îşi va ajuta cursanţii săi să-şi activeze energia creatoare şi gândirea pozitivă prin cursul « Descoperă-ţi teritoriul – workshop de creativitate şi artterapie ».

Pentru cei care vor să afle mai multe despre cunoaşterea de sine, Gelu Sabău va prezenta o incursiune în istoria şi evoluţia unui sistem de gândire cunoscut încă din Antichitate în cursul « Originile şi istoria gnosticismului ».

O lume nouă se creează şi ajunge să prindă aripi în atelierul cursului «Fereastra către tine». Georgiana Vlahbei te invită într-o călătorie de pictură şi creaţie în culori, simboluri şi poveşti.

Ligia Necula susţine un curs deosebit sub semnul relaţiei de comunicare, al cuvintelor şi al artei persuasiunii. Exercitii, jocuri de comunicare şi teste pentru identificarea tiparelor de comunicare, la cursul «De comunicat, comunici. Dar eşti convingător ? »

Parteneri media: HotNews.ro, Toateblogurile.ro, Designyourself.ro, Elevate, 121.ro, Talent Gate, Lume Buna, Cariere, Smart FM, Hobby Cafe

Parteneri educaţionali: HOLA, ASER, LEAP, AEGEE, AIESEC, VIP, Asociaţia Momenttum pentru Tineri, Universitatea Bucureşti, ANPCDEFP

Toate aceste informaţii sunt disponibile şi online, la adresa : www.atreiacafea.ro

Înscriere cursuri: cursuri@atreiacafea.ro
Contact: Cristina Stoenescu
PR Manager
cristina@atreiacafea.ro
office@atreiacafea.ro

Continuam cu imaginile :)

2009-10-01T04:06:00.001-07:00

Romania mea-i frumoasa. Acum si-n imagini!(1)

2009-09-30T05:20:00.001-07:00

Romania mea-i frumoasa

2009-09-29T02:22:00.000-07:00

Cum episodul "Cu pliante de la Cora" s-a incheiat cu dor de prieteni, am pornit-o intr-un fel de tur al Romaniei - locuri deja vizitate, locuri care abia ma asteptau.

Inarmati cu veselie si soare, prima oprire a fost Focsani. Oprire neasteptata de altfel....pentru ca se lucra la drum, am stat 40 minutele intr-o coloana de oameni mari care isi exprimau, fiecare cum putea, of-ul. Noi eram bucurosi ca prindeam Magic Fm, ca era cald si ca eram impreuna.

Urmatoarea oprire? Piatra-Neamt pentru un pranz fantastic cu sandwich-uri facute (bineinteles, cu stropi de dragoste) acasa. Cu stomacelul plin, ne-am indreptat spre ...exact, Izvorul Muntelui.

Am stat intr-un hotel plutitor pe un lac absolut imbietor...si ne-am imprietenit cu o pisica alba-alba si un catel taman invers :P. Pastravaria din zona nu servea pastravi..:))doar ii vindea la cantitati mai mari. Asa ca ne-am multumit cu niste pui si apoi cu clatite...impartite, evident, cu micuta felina alba.

Day 2 a turului a fost si mai frumoasa pentru ca am vazut Cheile Bicazului. Lacul Rosu era plin de turisti *chiar si in extra sezon*, plin de ratuste cu penaj ciudat, plin de liniste si buturugi... Loc unde ne-am cinstit cu o binemeritata prajitura ungureasca, Somloi. Trebuie sa mancati o data macar, e delicioasa!

Ajunsi in Baile Tusnad (dupa o scurta vizita a orasului Miercurea Ciuc unde ne-am simtit ca straini in tara noastra...), am decis sa vedem si lacul Sfanta Ana. Mi-l aminteam intesat cu turisti si cu aparate foto. Poate si pentru ca era septembrie, poate si pentru ca era 7 seara.... nu eram decat noi si lacul. Romantica priveliste dar putin solitara... :)

Cea de-a treia zi ne-a gasit pe drumul spre Brasov - un oras pe placul meu *cu exceptia sistemului stradal*. Oamenii isi promoveaza frumos locul asa ca am urcat in Turnul Vanatorilor, Bastionul Graft,Turnul Alb si Turnul Negru (numele provenind de la un incendiu si nicidecum de la culoarea actuala a zidurilor). Pentru prima oara, am urcat pe Belvedere....da,da...exact acolo unde vedeti voi "BRASOV". Si a fost fantastic, un sentiment de libertate cum rar am mai simtit! Bineinteles, nu au lipsit pozele din Piata Sfatului sau de pe Strada Sforii :))

Oarecum abia in ziua a patra incep lucrurile "nemaivizitate". Am inceput cu Cetatea Feldioara - unde am gasit...nimic. Sau, ca sa fiu precisa, doua-trei pietre si nimic amenajat. Buuun, aventura a continuat cu Hoghiz si Homorod. Surpriza : nici aici manastirea/cetatea nu erau deschise...

Frumos a fost la Rupea, unde paznicul a ramas uimit ca are vizitatori. Pentru doar 3 lei am avut parte de o atmosfera medievala, de castane, de scari inca pastrate, de o panorama superba a intregii zone.

La Saschiz...s-a schimbat macazul. Masina, jos...picioarele,la drum! Cam o ora de mers pe un drum forestier plin de branduse si de meri. Cetatea... la fel de bine pastrata ca cea din Rupea, insa fara paznic. Simpatic a fost drumul de intoarcere, cand a inceput o ploaie in rafale.... am ajuns inapoi la masina uzi dar razand. Noroc cu prosoapele din dotare si cu niste ciocolata. :P

La Sighisoara am ajuns tot pe ploaie. Ne-am cazat la Casa Saseasca, taman in Piata Cetatii asa ca locul era super nimerit :) Am experimentat mancarea specifica - spaghetti transilvanene (picaaante) si cricala (un fel de tocanita de ceapasi ardei).

Ultima zi a turul am dedicat-o Sighisoarei, cu Turnul sau cu Ceas si a sa Strada Acoperita. Ca totul sa fie incununat cu succes, am papat la Casa Vlad Dracul (aha, unde s-a nascut Monsieur) si am zambit...

A urmat Clujul, pentru NapoMUN...dar despre asta mai incolo!

Cu pliante de la Cora

2009-09-14T13:43:00.000-07:00

Asa m-a imbratisat unul dintre cei mai dragi oameni din viata mea. Asa cum a spus si ea, ar fi fost ingrozitor sa nu ne vedem inca doua saptamani!

Multumesc pentru imbratisare, pentru surpriza, pentru "Pliante Cora, va rugam", pentru fundita gri, pentru tot :)

Daca...

2009-09-11T13:25:00.000-07:00

..ramaneti in Bucuresti in perioada 12-20 septembrie, sarbatoriti-l frumos!

De ziua lui (ce mai aniversare, dureaza mai mult ca-n basme), Bucurestiul va invita sa il imbratisati :)

Mai multe detalii pe http://www.iconcert.ro/zilele-bucurestiului-2009.html

Go see...

2009-09-06T01:42:00.001-07:00

"The Ugly Truth" :) E unul dintre cele mai haioase filme pe care le-am vazut anul acesta. Are actori frumosi, scenariu simpatic... si dialoguri copioase!

Asa ca pe o zi friguroasa (v-am zis eu ca vine toamna...) de duminica, ce ati putea face mai bine decat sa mergeti sa savurati adevarul gol-golut?

Pericle al lui Shakespeare cu actori japonezi

2009-09-05T03:28:00.000-07:00

A fost pentru prima data cand am reusit sa fiu in sala cand se juca o piesa cu actori niponi. Stiu, e rusinos pentru o tipa care invata limba Tarii Soarelui Rasare de 9 ani insa m-am dus cu inima plina de bucurie pentru ca mi se indeplinea o dorinta veche.

La intrare, primul punct negativ. Al organizarii romanesti, evident. Desi in toate anunturile (primite pe e-mail, gasite pe metropotam.ro,etc.) scria ca studentii au intrare gratuita in limita locurilor disponibile, evident ca nu s-a intamplat asa. Prin urmare, ne-am luat noi trei bilete frumusel si ne-am asezat la coada. Primul punct pozitiv a fost doamna de la intrare care ne-a zambit extrem de frumos si ne-a zis "Vizionare placuta". Nu stiu cat timp a trecut de cand am intalnit asa personaje amabile la teatru/posta/banca...

Sala nu a fost plina insa jumatate dintre spectatori erau japonezi, lucru care m-a facut sa ma imaginez la ei pe taram. Piesa e clasica, intriga deja cunoscuta. Fascinante au fost decorul si coloana sonora (doi muzicanti au fost pe scena pe tot parcursul piesei, purtandu-ne departe, departe in sunete nemaiintalnite pe meleaguri mioritice).

Ce a fost cu adevarat... zgarcit, a fost supratitrarea. Noroc ca stiu limba, altfel nu as fi inteles jumatate din dialog. Lipseau parti intregi din text... si nu inteleg de ce.

All in all, I liked it! Merita oricand sa mergeti sa vedeti o piesa jucata de japonezi. Sunt profesionisti, sunt haiosi, sunt altfel decat noi!

Si ploua,ploua...

2009-08-30T23:59:00.000-07:00

...din fericire nu peste inima mea. Ploua cu zambet pentru ca prietena mea ratacitoare, Nane, a aterizat ieri acasa. Si-mi vine sa fug printre stropi sa o iau in brate si sa vorbim pana adormim. O vara intreaga mi-a lipsit, acum nu mai scapa :)

Si ploua si cu festivaluri si ocazii de iesit prin prafuitul dar mult iubitul Bucuresti - vine Tuborg Green Fest unde as vrea sa ascult Vita de Vie, vine ADOR 2009 unde voi fi voluntar...si cate si mai cate :D

Asa ca mie, cel putin, imi place inceputul de toamna. Chiar daca, din punct de vedere calendaristic, nesuferita blanda isi vara coada in destinele noastre abia maine...

La plantat de copacei

2009-08-20T04:18:00.000-07:00

Mania Twitter

2009-08-19T07:22:00.000-07:00

Imi plac chestiile digitale, virtuale, cum vreti voi sa le ziceti. Comunicam mai rapid si worldwide. Totusi, nu reusesc sa inteleg Twitterul. Va rog pe voi, utilizatori maestri, sa ma lamuriti. Cu ce va ajuta mai mult decat e-mailul, blogul sau contul de Facebook?

Traficul platformei de microblogging Twitter a crescut, în iunie, cu 19%, până la 44,5 milioane de vizitatori unici, potrivit ComScore. Creşterea de peste şapte milioane de vizitatori unici, de la 37,3 milioane în luna mai, este mult mai mică în comparaţie cu creşterea faţă de luna iunie 2008. De atunci până acum, numărul acestora s-a apreciat cu 1.460%, de la o audienţă de 2,9 milioane de vizitatori unici.

Detalii pe http://standard.money.ro/articol_104361/twitter__crestere_de_20.html

Cand ceasul sta

2009-08-19T02:22:00.001-07:00

Despre succes si altele

2009-08-03T14:34:00.000-07:00

A trecut cam mult (poate prea mult) timp de cand Paul m-a invitat sa raspund intrebarii "ce este succesul?". Din lene sau din lipsa de timp, din prea multe nu stiu-uri si nu vreau-uri, interogatia si-a lasat totusi amprenta in subconstientul meu, facandu-ma sa corelez intamplari zilnice, fragmente de conversatie, scene din filme cu ideea de succes.

Cu toate ca aveam o teorie pompoasa, o anumita carte recent citita m-a determinat sa imi schimb parerea. Este vorba de "Nesuferitele zile de luni", scrisa de Arnon Grunberg. Ce m-a frapat intr-o carte greu de inghitit in vreme de vacanta a fost afirmatia "Oamenii sunt la fel de usor de inlocuit ca pungile de plastic". Ei bine, domnilor, cand dai de un asemenea realism... cobori cu picioarele intr-un teren alunecos cu multe ispite si greutati numit simplu LUME.

Probabil necesitand o definitie la fel de subiectiva precum cea a fericirii ori a iubirii, succesul e personal. E intim desi uneori este facut public. Succesul tine de tine, de trairile tale si de obiectivele pe care ti le propui. Nu pozele in tabloide, nu aparitiile numeroase la televizor, nici macar multitudinea de oameni care iti urmaresc blog-ul nu te fac "un om de succes".

Ceea ce pentru vecinul meu de la parter poate parea un succes, mie imi poate parea o corvoada. Ceea ce pentru un om bolnav pare un succes, altuia ii apare ca fiind o normalitate, un dat firesc. Si lista ar putea continua.

Asadar... pentru mine, ce inseamna acest cuvant? O victorie impotriva unor inamici imaginari? Nici vorba. Networking cu oameni influenti? Nici atat. Conturi, vacante, cadouri? Nu. Succesul este implinirea interioara. Un succes mic, unul mare. Ieri, spre exemplu, m-am considerat de succes pentru ca am reusit sa le fac o surpriza placuta parintilor mei care s-au intors din concediu. Au gasit o casa curata, plina de flori... si feluri exotice de mancare pe masa (da, inclusiv desert :P). Altadata, m-am simtit successful cand mi-am publicat cartile. Totul tine de ceea ce imi propun si de usurinta cu care obtin acel ceva.
Si, probabil, cel mai mare succes pentru mine ar fi sa nu fiu atat de usor de inlocuit precum pungile de plastic. Care costa acum 10 bani. :)

Sunt tare curioasa ce gandesc despre acest subiect Nane si Gabita.

Criza :)

2009-07-28T09:12:00.001-07:00

De vara

2009-07-22T13:59:00.000-07:00

E o vara asa... mai pe sufletul meu. Si asta in ciuda faptului ca imi lipseste perioada dinaintea Brandingului, cand eram agitata si tot timpul se gasea ceva de facut - un e-mail, un telefon, un transport de afise sau mai stiu eu ce.
Sambata, parintii mei serbeaza 25 ani de iubire si liniste (ei bine nu e chiar ca in basme dar se apropie). Ne ducem, cu purcel si pisicel, la Manastirea Caraiman, aproape de natura si de credinta. I-am cautat mamei buchetul de flori, am facut selectia muzicala, invitatiile, meniul, chiar si un colaj cu poze. Toate astea m-au facut sa ma intreb cum voi reactiona cand voi fi eu mireasa :) Intr-un mod ciudat, mi-am dorit asta....cu toate ca am fost mereu adepta lui "nu exista pentru totdeauna". Oi fi oare pe drumul care sa-mi demonstreze ca "niciodata nu trebuie sa spui niciodata"?
Un alt lucru de care sunt mandra vara aceasta este ca am reusit, cu cantec si voie buna, sa imi pun in ordine toata biblioteca. Am acum un frumos Excel care cuprinde 900 titluri si o biblioteca ordonata dupa autor si editura (deh, varsatorii pot fi tipicari). E mai mare dragul sa ma uit acum printre carti si sa imi amintesc cate un pasaj, un portret, o situatiune :P
Si inca ceva ;)) M-am reapucat de japoneza. Dupa o pauza de aproximativ un an (facultatea ce mananca timp), spatiul Tarii Soarelui Rasare imi este din nou aproape. Era firesc sa imi lipseasca dupa 8 ani de studiu... si uite ca nu m-a lasat "in pace" si dorul m-a biruit. Ba chiar mi-am luat toata seria Sailor Moon ca sa mai exersez choukai (listening).
Cu zambete si luna, va pup!

Respir mare

2009-07-17T15:56:00.001-07:00

ONGfest

2009-07-17T15:54:00.000-07:00

ONGFest te asteapta!

Vrei sa-ti promovezi organizatia?

Vrei sa atragi finantari, voluntari si posibili angajati?

Vrei sa stabilesti parteneriate durabile cu actorii importanti ai sectorului?

Vrei sa interactionezi direct cu responsabilii de CSR si cu oficialitatile publice?

Vrei sa te implici in organizarea unei bogate agende culturale, cu teatru stradal, street dance, filme si animatii, expozitii in aer liber, concerte, concursuri si alte surprize?

Acum ai aceasta ocazie!

Participa intre 11-13 septembrie 2009, in centrul vechi al Bucurestiului, la cel mai mare eveniment al sectorului asociativ din Romania si vei putea sa dai ochii cu peste 150 de ONG-uri, donatori, fundatii corporatiste, companii, institutii publice si peste 15.000 de vizitatori.

Informatii complete si conditii de participare la www.ongfest.wordpress. com

ONGFest, implicarea coboara in strada!

Ciori?...

2009-07-06T04:21:00.000-07:00

Tocmai vroiam sa raspund provocarii lansate de Paul cu privire la succes cand mi-a atras atentia un articol al lui Cabral ( al carui blog il citesc cat se poate de des).
Am ramas ...uimita in primul rand de ceea ce l-a determinat sa ii scrie fiicei sale (intr-un mod frumos, frumos...) : Florin Petrescu, fost membru al trupei Vacanta Mare, il numeste pe Cabral ..."cioara". Pai daca persoanele publice discrimineaza, cum s-ar putea ca ceilalti sa nu o faca? Daca nu stim sa apreciem oamenii dupa caracter, ci dupa culoarea pielii, cum sa invatam sa respectam?
Va invit sa cititi, sa ganditi, sa actionati, sa fiti umani!

http://www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea

Times change

2009-06-22T12:05:00.000-07:00

Stiu, nu pot primi vreun Nobel pentru o asemenea afirmatie. E totusi un pic ciudat cand vezi ca schimbarile astea au loc o data cu tine, cu existenta ta.
Cine si-ar fi inchipuit, spre exemplu, ca un afro-american sa conduca SUA? Cum poate Romania sa fie condusa de un guvern cu ideologii opuse, cel putin pe hartie? Cine s-ar fi gandit sa avem celulare, acces non-stop la Internet, home banking si cate si mai cate...
Ei bine, ceea ce m-a socat zilele astea a fost cat de emancipati sunt copiii. Verisorii mei au intre 5 si 7 ani. Ma uimesc, ma fac sa zambesc...dar am impresia ca stiu prea multe pentru varsta lor. Cam uita de copilarie si adopta un limbaj matur, cam prea pompos.

Habar nu am cum e mai bine, dar stiu sigur ca robele la sfarsitul clasei a XII-a impresioneaza mai mult decat cele de la finalul scolii primare...

bafta, multa bafta!...

2009-06-21T12:31:00.000-07:00

...celor care sustin, incepand de maine, probele de Bac!
acum un an cam dardaiam. cauza? examene, stres, teama esecului. si am trecut peste...! cu zambete si un sentiment de eliberare completa. pur si simplu, la finalul celor 6 examene, am plutit.
si nu pot decat sa va urez si voua acelasi lucru!

SPOR :D

Bookfest

2009-06-17T10:00:00.000-07:00

Intotdeauna sunt derutata in librarii. Si cand e cel mai mare targ de carti... devin cu atat mai confuza, mai doritoare de citit. Am fost azi la editia 2009 Bookfest si in tolba mea au intrat :

discursul puterii - constantin salavastru

antropologie politica - nicolae frigioiu

stapanul tuturor dorintelor - relicva magica - judith merkle riley

insemnarile de taina ale lui puskin

istorii pierdute - enigme faimoase din istoria omenirii - joel levy

noaptea in care am fost tradata - andres sorel

sarpe si cercel -hitomi kanehara

pacea lui hitler - philip kerr

Cheer up

2009-06-12T08:48:00.000-07:00

Abstentionism

2009-06-08T07:06:00.000-07:00

Conform dictionarului euroavocatura.ro, abstentionismul este sustrangerea de la indeplinirea indatoririlor cetatenesti. Mai ales in procesul electoral... Cand mai putin de 30% din populatie decide pentru toata lumea, nu ne miram ca rezultatele sunt... asa cum sunt.
Majoritatea celor pe care ii cunosc nu si-au exprimat dreptul de a vota cu cine cred ca trebuie. Motivul? Nu exista nimeni de votat - toti sunt hoti, corupti, incapabili, incompetenti. Pai nu mergeti, fratilor, la vot, ca tot in Parlamentul European ajung...pentru ca voi ii lasati. Da.. si pe Becali,si pe EBA... si pe Corneliu Vadim Tudor.
Felicitari UDMR pentru ca si-a convins electoratul sa mai mearga inca o data la urne, chiar daca erau Rusaliile (cum va arata Romania reprezentata de 4 cetateni maghiari?!)! Si felicitari tuturor noilor europarlamentari, alesi pentru calitatile lor....

Trecut-a anul...

2009-05-28T14:35:00.000-07:00

29 mai 2008. Momentul magic al Balului. Rochii, sampanie, dans, blitzuri, mii de blitzuri, amintiri, lacrimi, false regrete.
Si totusi atat de dor imi e de noaptea aia, de visele pe care ni le faceam, de teama Bacului, de cat de misto credeam ca va fi facultatea...
Se spune ca orice om are 5 minute de glorie si ca orice fata isi doreste (chiar si inconstient) sa fie printesa. Au fost atatia conduri, atatea falduri de printesa. Pentru cateva ore am avut TOTUL.
A fost acum...un an.

Festivalul International de Arta a Circului

2009-05-28T01:53:00.000-07:00

Cand eram mica, ma temeam de clovni. Se ascundeau prea multe sub fata aia pudrata cu alb, sub ghemotocul de par roscat si cret, sub glasul acela de hiena.
Acum vreo trei saptamani am fost la circ, dupa muuult timp - la De'ale Bibicilor lui Caragiale. Placut surprinsa de acrobatii, de ideea unui triplu spectacol, de cat de bine au redat atmosfera caragialiana. Si acum aflu ca a inceput Festivalul International de Arta a Circului. Vor fi o parada, o gala la Globus dar si circuri mobile amplasate in Piata Unirii, Parcul Titan si Parcul Moghioros.
Uitati si-o mostra de program :)
Circul „Berousek“ - Parcul Titan

Circul „Berousek“ este cel mai mare din Cehia si este recunoscut pentru stilul inovator, aliniat cu tendintele artistice europene. In programul de la Bucuresti, „Berousek“ prezinta unul dintre numerele care l-a facut celebru in intreaga lume: dresura de ursi. Spectacolul va reuni si jonglerii cu rachete de tenis, cu mingi de baschet, numere de balet aerian sau acrobatii pe franghii verticale, precum si dresuri de elefanti, zebre, cai arabi, andaluzi si lipitani, ponei si camile.

Ne vedem la circ ?

Eux. Nous.

2009-05-16T06:16:00.001-07:00

Autrefois innocents. Naïfs ayant de rêves angéliques.
Perdus maintenant. Et faux.
Oubliés, a l'avenir. De la poussière.
Nous aurions été jamais nous?

Abysse

2009-05-16T06:12:00.000-07:00

Perdue dans tes yeux de noir, abysse.
Des mots lourds qui me perdent, abysse.
Élevée des rêves perdus, après l'abysse.
Je me révèle de ton souris, après l'abysse.
Abysse- tu n'es rien d'autre.

Lila. Liliac. Ar fi?

2009-05-16T06:09:00.000-07:00

Rasufland, prin ceasul liliacului
inflorit, real prin vis.
Plimbare fara directie c-un
chiorchine liliachiu ce-ti acopera
gandurile.
Chimie de liliac. Lila de liliac.
Liliac.
Si n-ar fi primavara
Si n-am fi noi.
Pustiu de simturi.

Hai la muzee!

2009-05-14T14:40:00.001-07:00

Student si stresat inainte de sesiune? Pai hai sa vedem niste muzee, sa luam o gura de cultura inainte sa ne bagam cu nasul in examene!

Mai multe detalii pe site-ul ASUB.