Monday, May 19, 2008

Confuzii


De ce cand suntem mici vrem sa ne facem mari si de ce cand suntem (chipurile) mari vrem sa redevenim copii? Mi-amintesc zilele cand abia asteptam sa fiu independenta, sa am puterea sa decid pentru mine, sa fiu responsabila, sa fac ce , cand si mai ales cu cine vreau. Si-acum ce?
Parca era mai usor sa nu ma gandesc la ce consecinte vor avea actiunile mele, sa nu ma gandesc cat costa benzina si ca trebuie sa cumpar paine, sa nu fiu mereu pe fuga, sa nu fiu obsedata de mobil si de internet ( cand mi se blocheaza conexiunea intru in sevraj).
Am crescut. Mare scofala. Toti crestem. Pastrati-va copilul din voi...

Scrieri

Stihuri ce vor să fugă-n

asfinţit,

unduitoare neguri

să cuprindă,

să mângâie

uitate chipuri;

cai albi si-aripi mototolite

urmează-n goana lor de vise.

Si nu ştiu de repaus,

de noapte sau de frig.

Un dor de nepătruns le e si

paznic, si cortină si-un public

mereu fidel, mereu tăcut,

mereu mai stins.

E monologul orb

al degetelor mele.