De ce cand suntem mici vrem sa ne facem mari si de ce cand suntem (chipurile) mari vrem sa redevenim copii? Mi-amintesc zilele cand abia asteptam sa fiu independenta, sa am puterea sa decid pentru mine, sa fiu responsabila, sa fac ce , cand si mai ales cu cine vreau. Si-acum ce?
Parca era mai usor sa nu ma gandesc la ce consecinte vor avea actiunile mele, sa nu ma gandesc cat costa benzina si ca trebuie sa cumpar paine, sa nu fiu mereu pe fuga, sa nu fiu obsedata de mobil si de internet ( cand mi se blocheaza conexiunea intru in sevraj).
Am crescut. Mare scofala. Toti crestem. Pastrati-va copilul din voi...
3 comments:
ma pot simti norocos in cazul asta. copilul din mine e la fel de mic si spriten si sper sa ramana la fel pana la 90 de ani :d
cata dreptate poti sa ai.........cresti, cresti dar uiti sa dai atentie copilului din tine..........si pana la urma dispare......aveti grija de copilul din voi........
cata dreptate poti sa ai.........cresti, cresti dar uiti sa dai atentie copilului din tine..........si pana la urma dispare......aveti grija de copilul din voi........
Post a Comment