Go see...

"The Ugly Truth" :) E unul dintre cele mai haioase filme pe care le-am vazut anul acesta. Are actori frumosi, scenariu simpatic... si dialoguri copioase!

Asa ca pe o zi friguroasa (v-am zis eu ca vine toamna...) de duminica, ce ati putea face mai bine decat sa mergeti sa savurati adevarul gol-golut?

Pericle al lui Shakespeare cu actori japonezi

A fost pentru prima data cand am reusit sa fiu in sala cand se juca o piesa cu actori niponi. Stiu, e rusinos pentru o tipa care invata limba Tarii Soarelui Rasare de 9 ani insa m-am dus cu inima plina de bucurie pentru ca mi se indeplinea o dorinta veche.

La intrare, primul punct negativ. Al organizarii romanesti, evident. Desi in toate anunturile (primite pe e-mail, gasite pe metropotam.ro,etc.) scria ca studentii au intrare gratuita in limita locurilor disponibile, evident ca nu s-a intamplat asa. Prin urmare, ne-am luat noi trei bilete frumusel si ne-am asezat la coada. Primul punct pozitiv a fost doamna de la intrare care ne-a zambit extrem de frumos si ne-a zis "Vizionare placuta". Nu stiu cat timp a trecut de cand am intalnit asa personaje amabile la teatru/posta/banca...

Sala nu a fost plina insa jumatate dintre spectatori erau japonezi, lucru care m-a facut sa ma imaginez la ei pe taram. Piesa e clasica, intriga deja cunoscuta. Fascinante au fost decorul si coloana sonora (doi muzicanti au fost pe scena pe tot parcursul piesei, purtandu-ne departe, departe in sunete nemaiintalnite pe meleaguri mioritice).

Ce a fost cu adevarat... zgarcit, a fost supratitrarea. Noroc ca stiu limba, altfel nu as fi inteles jumatate din dialog. Lipseau parti intregi din text... si nu inteleg de ce.

All in all, I liked it! Merita oricand sa mergeti sa vedeti o piesa jucata de japonezi. Sunt profesionisti, sunt haiosi, sunt altfel decat noi!

Si ploua,ploua...

...din fericire nu peste inima mea. Ploua cu zambet pentru ca prietena mea ratacitoare, Nane, a aterizat ieri acasa. Si-mi vine sa fug printre stropi sa o iau in brate si sa vorbim pana adormim. O vara intreaga mi-a lipsit, acum nu mai scapa :)

Si ploua si cu festivaluri si ocazii de iesit prin prafuitul dar mult iubitul Bucuresti - vine Tuborg Green Fest unde as vrea sa ascult Vita de Vie, vine ADOR 2009 unde voi fi voluntar...si cate si mai cate :D

Asa ca mie, cel putin, imi place inceputul de toamna. Chiar daca, din punct de vedere calendaristic, nesuferita blanda isi vara coada in destinele noastre abia maine...

La plantat de copacei

Mania Twitter

Imi plac chestiile digitale, virtuale, cum vreti voi sa le ziceti. Comunicam mai rapid si worldwide. Totusi, nu reusesc sa inteleg Twitterul. Va rog pe voi, utilizatori maestri, sa ma lamuriti. Cu ce va ajuta mai mult decat e-mailul, blogul sau contul de Facebook?

Traficul platformei de microblogging Twitter a crescut, în iunie, cu 19%, până la 44,5 milioane de vizitatori unici, potrivit ComScore. Creşterea de peste şapte milioane de vizitatori unici, de la 37,3 milioane în luna mai, este mult mai mică în comparaţie cu creşterea faţă de luna iunie 2008. De atunci până acum, numărul acestora s-a apreciat cu 1.460%, de la o audienţă de 2,9 milioane de vizitatori unici.

Detalii pe http://standard.money.ro/articol_104361/twitter__crestere_de_20.html

Cand ceasul sta

Despre succes si altele

A trecut cam mult (poate prea mult) timp de cand Paul m-a invitat sa raspund intrebarii "ce este succesul?". Din lene sau din lipsa de timp, din prea multe nu stiu-uri si nu vreau-uri, interogatia si-a lasat totusi amprenta in subconstientul meu, facandu-ma sa corelez intamplari zilnice, fragmente de conversatie, scene din filme cu ideea de succes.

Cu toate ca aveam o teorie pompoasa, o anumita carte recent citita m-a determinat sa imi schimb parerea. Este vorba de "Nesuferitele zile de luni", scrisa de Arnon Grunberg. Ce m-a frapat intr-o carte greu de inghitit in vreme de vacanta a fost afirmatia "Oamenii sunt la fel de usor de inlocuit ca pungile de plastic". Ei bine, domnilor, cand dai de un asemenea realism... cobori cu picioarele intr-un teren alunecos cu multe ispite si greutati numit simplu LUME.

Probabil necesitand o definitie la fel de subiectiva precum cea a fericirii ori a iubirii, succesul e personal. E intim desi uneori este facut public. Succesul tine de tine, de trairile tale si de obiectivele pe care ti le propui. Nu pozele in tabloide, nu aparitiile numeroase la televizor, nici macar multitudinea de oameni care iti urmaresc blog-ul nu te fac "un om de succes".

Ceea ce pentru vecinul meu de la parter poate parea un succes, mie imi poate parea o corvoada. Ceea ce pentru un om bolnav pare un succes, altuia ii apare ca fiind o normalitate, un dat firesc. Si lista ar putea continua.

Asadar... pentru mine, ce inseamna acest cuvant? O victorie impotriva unor inamici imaginari? Nici vorba. Networking cu oameni influenti? Nici atat. Conturi, vacante, cadouri? Nu. Succesul este implinirea interioara. Un succes mic, unul mare. Ieri, spre exemplu, m-am considerat de succes pentru ca am reusit sa le fac o surpriza placuta parintilor mei care s-au intors din concediu. Au gasit o casa curata, plina de flori... si feluri exotice de mancare pe masa (da, inclusiv desert :P). Altadata, m-am simtit successful cand mi-am publicat cartile. Totul tine de ceea ce imi propun si de usurinta cu care obtin acel ceva.
Si, probabil, cel mai mare succes pentru mine ar fi sa nu fiu atat de usor de inlocuit precum pungile de plastic. Care costa acum 10 bani. :)

Sunt tare curioasa ce gandesc despre acest subiect Nane si Gabita.