Bănică și al său show

Nu sunt mare fană Ștefan Bănică JR. Recunosc însă că omul e talentat, are voce faină și știe să facă show. Pentru că de mai bine de 5 ani mama mă roagă să mergem la binecunoscutul concert de Crăciun, în 2009 m-am hotărât să îi fac pe plac. Și până și mie mi-a plăcut.

Intrarea în scenă a fost spectaculoasă cu explozii, ideea de poveste a fost și ea frumoasă (cu o baghetă magică putea afla ce gândesc spectatorii și alegea melodiile pe care urma să le cânte). Interesant și designul de fundal, cu animații. Interactivitatea a fost punctul forte.

Melodiile le știam :) Nu m-am așteptat totuși să îi aducă un omagiu lui Dean Martin, interpretând o parte din cântecele sale renumite. Și nu m-am așteptat nici la invitatul Laurențiu Cazan, o voce superbă, din păcate prea puțin promovată.

Aș vrea să văd cum evoluează show-ul în 5 ani.

O fi bine, o fi rău?... emoțiile încep să apară

Nu e ca și cum nu mi-aș fi dorit lucrul acesta încă de când am avut primul curs la facultate. De fapt... am vrut cu tot dinadinsul să fac așa ceva încă din liceu. Teama de necunoscut, impresia unei iubiri, lipsa de experiență au zis NU. Și așa a fost. Ba chiar mai bine. Câte lucruri am învățat, câți oameni minunați am cunoscut... Și totuși eu vreau să plec.

Cam 30 zile mă despart, pe mine și pe una dintre cele mai bune prietene ale mele, de zborul către Munchen. Nu, nu îmi plac germanii (și nu mă refer aici la filosofie, cultură, artă ci doar la felul lor de a fi). Și nici nu am învățat între timp germana. Dar Munchen-ul are conexiune aeriană cu Toulouse-ul. Final destination.

N-aș fi crezut vreodata că o să mă apuce frica. Dacă nu e ce îmi închipui? Dacă e cu mult mai bine? Ce fac oamenii mei fără mine acasă? Cum mai vorbesc ore în șir cu prietenele la telefon? Cum mă mai trezesc în brațele celui iubit? Și, poate cel mai grav dintre toate... ce se va întâmpla cu mine?

Îi spuneam adesea prietenei mele că nu o să plâng la aeroport. Ba bine că nu. O să încep cât de curând.

Cand vrei un ceai si o revedere

Auzisem de ceva vreme de C'arthe, ceainărie și librărie franceză. Revederea cu una dintre prietenele mele dragi m-a (ne-a) purtat acolo. Pe lângă târgul de lucruri frumoase făcute manual, ceainăria are ....ceaiuri foarte gustoase (eu am băut unul rusesc, de exemplu...să completez tabloul Annei Karenina) și o muzică de demult, caldă, boemă. Și când începi discuții despre dualismul lui Descartes, după-amiaza e garantată!

Anna Karenina

Romanul mi s-a parut fantastic, ecranizarea asemenea. Cu toate acestea, doar baletul putea fi forma căutată pentru a simți disperarea, iubirea, nebunia Annei.

Duceți-vă la Operă, o să vă bucurați 3 ore de un colaj al lui Ceaikovski, de rochii de epocă și de o atmosferă rusească. Joi, 3 decembrie (la ora 18.30), spre exemplu?

Bineînțeles că protagoniștii (Corina Dumitrescu, Gigel Ungureanu și Alin Gheorghiu) au dansat atât de frumos încât uneori mi se lua respirația însă spectaculoși mi s-au parut Monica Alexandra Petrica (în rolul lui Betsy Tverskaia) și Valentin Stoica (acarul din coșmar).

Nu-i așa că baletul se trăiește cu sufletul?

Bookaholic

Mi-am promis-o. Am tot ținut de promisiune. No more buying books până ajung la Toulouse. Câteva proiecte de cercetare mă așteaptă cu drag, altele cu țopăială.... când colo, pentru că a fost joi și pentru că era soare... pașii (ori mai bine zis roțile mașinii) m-au dus la... exact. Gaudeamus. Mulți,mulți oameni și faine lansări. Evident că nu am plecat fără o tolbă plină. Iacătă ce s-a prins în ea :

1. Ryunosuke Akutagawa - Rashomon

2. Gerard& Sophie de Sede - Ocultismul politic

3. Vintilă Mihăilescu - Antropologie. Cinci introduceri

4. Bernard Dagenais - Campania de relații publice

5. Marshall McLuhan - Texte esențiale

6. Bloguri, facebook și politică (editor Dorina Guțu)

Markethink

Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii spui: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e MARKETING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Una din prietenele tale se duce la el si, aratand spre tine, ii spune: “Este foarte buna la pat”. Asta e ADVERTISING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii ceri numarul de telefon. A doua zi il suni si ii spui: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e TELEMARKETING.

Vezi un tip superb la o petrecere. Te ridici si iti aranjezi rochia. Te indrepti spre el si ii torni o bautura. Spui: “Imi dai voie?” si te apleci usor sa-i indrepti cravata, lipindu-ti piepul de bratul sau. Apoi il privesti dulce si spui: “Apropos, sunt foarte buna la pat”. Astea e PUBLIC RELATIONS.

Vezi un tip superb la o petrecere. Se ridica, vine la tine si iti spune: “Am auzit ca esti foarte buna in pat”. Asta e BRAND RECOGNITION.

Vezi un tip superb la o petrecere. Il convingi sa mearga acasa cu una dintre cele mai bune prietene ale tale. Asta e SALES REPRESENTATIVE.

Tipa nu se descurca singura, si te suna sa mergi si tu la el acasa. Asta este TECHNICAL SUPPORT.

Te indrepti spre o petrecere unde stii ca vor fi niste tipi superbi. Totusi, gandul ca in casele pe langa care treci sunt o multime de alti tipi superbi pe care ai vrea sa-i cunosti te innebuneste, asa ca te urci pe cel mai apropiat acoperis si strigi: “Sunt foarte buna la pat”. Asta e SPAM.

Sursa: http://blogmarkethink.wordpress.com/

Pablo Neruda : And because love battles

And because love battles
not only in its burning agricultures
but also in the mouth of men and women,
I will finish off by taking the path away
to those who between my chest and your fragrance
want to interpose their obscure plant.

About me, nothing worse
they will tell you, my love,
than what I told you.

I lived in the prairies
before I got to know you
and I did not wait love but I was
laying in wait for and I jumped on the rose.

What more can they tell you?
I am neither good nor bad but a man,
and they will then associate the danger
of my life, which you know
and which with your passion you shared.

And good, this danger
is danger of love, of complete love
for all life,
for all lives,
and if this love brings us
the death and the prisons,
I am sure that your big eyes,
as when I kiss them,
will then close with pride,
into double pride, love,
with your pride and my pride.

But to my ears they will come before
to wear down the tour
of the sweet and hard love which binds us,
and they will say: “The one
you love,
is not a woman for you,
Why do you love her? I think
you could find one more beautiful,
more serious, more deep,
more other, you understand me, look how she’s light,
and what a head she has,
and look at how she dresses,
and etcetera and etcetera”.

And I in these lines say:
Like this I want you, love,
love, Like this I love you,
as you dress
and how your hair lifts up
and how your mouth smiles,
light as the water
of the spring upon the pure stones,
Like this I love you, beloved.

To bread I do not ask to teach me
but only not to lack during every day of life.
I don’t know anything about light, from where
it comes nor where it goes,
I only want the light to light up,
I do not ask to the night
explanations,
I wait for it and it envelops me,
And so you, bread and light
And shadow are.

You came to my life
with what you were bringing,
made
of light and bread and shadow I expected you,
and Like this I need you,
Like this I love you,
and to those who want to hear tomorrow
that which I will not tell them, let them read it here,
and let them back off today because it is early
for these arguments.

Tomorrow we will only give them
a leaf of the tree of our love, a leaf
which will fall on the earth
like if it had been made by our lips
like a kiss which falls
from our invincible heights
to show the fire and the tenderness
of a true love.