"Nu ne scaldam niciodata in apa aceluiasi rau", spunea filosoful Heraclit din Efes. Cu alte cuvinte, oamenii, natura...si chiar orasele sunt in continua schimbare. Bucurestiul actual are o arhitectura diferita (mare parte datorita regimului comunist si a revolutiei din 1989) fata de capitala descrisa de Alphonse Royer in 1837.
"Aventures de voyage, tableaux, recits et souvenirs du Levant" a aparut la Paris cu putin timp inainte de revolutia pasoptista. Aflam asadar ca Bucurestiul este "un oras mare, situat parte in campie, parte pe versantul unei coline. Un rau numit Dambovita il traverseaza." Afirmatiile lui Royer sunt concludente si astazi, doar dimensiunea capitalei s-a marit prin inglobarea cartierelor marginase.
Casele joase, "despartite intre ele prin palcuri de copaci" au fost inlocuite de blocuri gri cu cate zece etaje. Copacii se mai intalnesc doar in parcuri (si dimensiunea acestora a fost redusa din cauza extinderii locurilor de parcare si a construirii de cladiri de birouri). Clopotnitele celor 300 de biserici care creau "pentru o clipa iluzia existentei unei arhitecturi oarecare" nu mai ofera un peisaj pitoresc, o parte din ele fiind distruse pentru a indeplini planul arhitectural gandit de Ceausescu.
Intr-adevar, uimirea scriitorului la vederea orasului care nu imita "acele elegante moschei care dau stil si celui mai insignifiant catun musulman" poate fi prezenta si in zilele noastre, cand Bucurestiul este departe de a fi micul Paris, cand nu exista nicio asemanare cu organizarea riguroasa a strazilor nemtesti (desi Carol de Hohenzolern era de origine germana), cand nu mai exista nicio urma din timpul stapanirii otomane.
"Murdaria strazilor bucurestene este inimaginabila"-iata afirmatia care se potriveste intru totul Bucurestiului contemporan. Desi pavajul cu "lungi bucati de lemn sub care apa si noroiul putrezesc permanent" a fost inlocuit de ciment, murdaria a ramas la fel. Nu mai sunt trasuri care sa improaste "o ploaie de stropi grosi, negri si fetizi" dar masinile efectueaza acest "serviciu" la fel de usor.
Finalul paragrafului abordeaza aspectul neigienic al orasului. Febrele intermitente si infectioase nu mai fac parte din cotidian iar ciuma endemica a fost demult eradicata cu ajutorul medicinii.
O data cu intrarea in Uniunea Europeana, investitorii straini au inceput sa se preocupe de Bucuresti. De asemenea, legile privind protectia mediului inconjurator vor asigura reconstruirea spatiilor verzi. Evolutia tehnologiei, constientizarea unor necesitati urgente vor face din Bucuresti o adevarata capitala europeana.
Indiferent cum este, iubesc Bucurestiul de care apartin: cu teatru, opera, mall-uri, parcuri, blocuri...
2 comments:
bucurestiul nu este nici un oras frumos, nici unul urat, e mai degraba un "asa nu". Modul kitchos in care a fost transformat vechiul centru, si nu ma refer acum doar la Lipscani, ci la intreaga Cale Victoria si imprejurimile, dau imaginea haotica a dezvoltarii Bucurestiului. Spre exeplu, cladire care mie mi se pare de prost-gust este cladirea hotelului Novotel care incearca, intr-un mod nereusit, sa combine anticul cu arhitectura metalului si a sticlei.
De fiecare data cand ma plimb prin acea zona - Victoriei-Romana-Universitate-Unirii- ma interb de ce nu exista oameni care sa reinvie trecutul, sa readuca stilul si refinamentul de mult pirdut al Bucurestiului?
Post a Comment