Sala Amfiteatru full. Ridicata in picioare, aplaudand minute in sir performanta celor ce au fost, pe rand, Oberon, Titania, Demetrius, Lisandru, Helena,Hermia si mai ales Puck. Mai exact,personajele principale dintr-un vis de vara imaginat de Shakespeare.
Dupa ce-am vazut "Harvey" cu Beligan, "Barrymore" cu Stefan Iordache sau "Take,Ianke si Cadar"cu monstrii sacri ai teatrului romanesc(acelasi Beligan, Gheorghe Dinica si Marin Moraru), nu am crezut sa vad o reprezentatie pe scena care sa ma emotioneze atat de mult. Mai ales pentru ca citisem piesa si vazusem si filmul. Dar a fost exact ca un vis, feeric si labirintic. Iar Puck (in pielea caruia a fost Marius Manole) a fost ...dintr-o alta lume, o lume a spiritelor.
Va multumesc pentru ca m-ati facut sa-mi fie dor de teatru !
3 comments:
Apropie-te Puck! Ti-aduci aminte?
Stateam, candva, pe-o stanca langa mare
Cand rasuna un cantec de sirena
Atat de dulce
Ca inspumatul val s-a domolit
Si stele lunecat-au s-asculte versul ei...
Si am vazut... Tu n-ai putut vedea
Pe Amor inarmat plutind sub luna.
Tinti-n vestala mandra, inscauntata pe un tron din Soare-Apune,
slobozind din tolba lui sageata cea mai iute,
de parca ar fi vrut ca dintr-o data
vreo zece mii de inimi sa strapunga.
Dar am vazut sageata-nflacarata stigandu-se in raza rece-a lunii.
Nevatamata a trecut fecioara,
netulburata-n gandurile ei...
Sageata a cazut atunci pe-o floare
ce-n purpura-si schimba pe loc albeata
si fetele-i spun "dragoste" de-atunci.
Acelasi actor, aceleasi replici...o alta scena, un alt public!
Post a Comment