Romanian International University Fair

Vrei sa studiezi in strainatate sau te intereseaza ofertele educationale din tzara? Atunci vino la ROMANIAN INTERNATIONAL UNIVERSITY FAIR intre 15 si 16 martie 2008, la Teatrul National Bucuresti!
RIUF ofera vizitatorilor acces la o oferta educationala extrem de diversificata, sute de universitati din 15 tari urmand sa-si prezinte ofertele academice celor interesati sa obtina o pregatire de baza (studii universitare) sau sa se specializeze (master, doctorat, MBA) in domeniul ce ii pasioneaza.
Vor mai fi prezenti agenti educationali ce ofera materiale si servicii de consiliere, centre culturale si de informare ce reprezinta sisteme educationale internationale, organizatii ce ofera programe de burse pentru studii universitare / post-universitare, scoli ce ofera cursuri de limbi straine etc.
Scopurile targului sunt:

• Sa ofere potentialilor aplicanti o sansa de a afla despre oportunitatile de studiu international de la niste surse de incredere;
• Sa informeze studentii despre organizatiile si companiile care ii pot ajuta sa aplice la programe internationale;
• Sa le furnizeze reprezentantilor universitatilor si colegiilor internationale un eveniment la cheie la un cost scazut, un loc unde acestia pot cunoaste potentiali studenti bine pregatiti.

Sursa: RIUF

Bucurestiul de ieri...si de azi

"Nu ne scaldam niciodata in apa aceluiasi rau", spunea filosoful Heraclit din Efes. Cu alte cuvinte, oamenii, natura...si chiar orasele sunt in continua schimbare. Bucurestiul actual are o arhitectura diferita (mare parte datorita regimului comunist si a revolutiei din 1989) fata de capitala descrisa de Alphonse Royer in 1837.
"Aventures de voyage, tableaux, recits et souvenirs du Levant" a aparut la Paris cu putin timp inainte de revolutia pasoptista. Aflam asadar ca Bucurestiul este "un oras mare, situat parte in campie, parte pe versantul unei coline. Un rau numit Dambovita il traverseaza." Afirmatiile lui Royer sunt concludente si astazi, doar dimensiunea capitalei s-a marit prin inglobarea cartierelor marginase.
Casele joase, "despartite intre ele prin palcuri de copaci" au fost inlocuite de blocuri gri cu cate zece etaje. Copacii se mai intalnesc doar in parcuri (si dimensiunea acestora a fost redusa din cauza extinderii locurilor de parcare si a construirii de cladiri de birouri). Clopotnitele celor 300 de biserici care creau "pentru o clipa iluzia existentei unei arhitecturi oarecare" nu mai ofera un peisaj pitoresc, o parte din ele fiind distruse pentru a indeplini planul arhitectural gandit de Ceausescu.
Intr-adevar, uimirea scriitorului la vederea orasului care nu imita "acele elegante moschei care dau stil si celui mai insignifiant catun musulman" poate fi prezenta si in zilele noastre, cand Bucurestiul este departe de a fi micul Paris, cand nu exista nicio asemanare cu organizarea riguroasa a strazilor nemtesti (desi Carol de Hohenzolern era de origine germana), cand nu mai exista nicio urma din timpul stapanirii otomane.
"Murdaria strazilor bucurestene este inimaginabila"-iata afirmatia care se potriveste intru totul Bucurestiului contemporan. Desi pavajul cu "lungi bucati de lemn sub care apa si noroiul putrezesc permanent" a fost inlocuit de ciment, murdaria a ramas la fel. Nu mai sunt trasuri care sa improaste "o ploaie de stropi grosi, negri si fetizi" dar masinile efectueaza acest "serviciu" la fel de usor.
Finalul paragrafului abordeaza aspectul neigienic al orasului. Febrele intermitente si infectioase nu mai fac parte din cotidian iar ciuma endemica a fost demult eradicata cu ajutorul medicinii.
O data cu intrarea in Uniunea Europeana, investitorii straini au inceput sa se preocupe de Bucuresti. De asemenea, legile privind protectia mediului inconjurator vor asigura reconstruirea spatiilor verzi. Evolutia tehnologiei, constientizarea unor necesitati urgente vor face din Bucuresti o adevarata capitala europeana.
Indiferent cum este, iubesc Bucurestiul de care apartin: cu teatru, opera, mall-uri, parcuri, blocuri...

Gashca LMT...sau cum sa faci o petrecere de vis

Retzeta vine cam asha:
- se cauta locatia : Cafe Tabiet, de pe strada Blanari (go for it, boys and girls... e classy, e fun si oamenii de acolo sunt cheerful)
- se iau 20 de oameni minunati care au idealuri comune
- se da drumul la muzica si se canta din tot sufletul

Ok, o sa ma intrebati...dar pentru ce petrecere? Ziua Gabitzei si a mea :P Nu m-am ashteptat sa iasa atat de bine, pacat ca s-a terminat cam repede (avem si noi scoala,job...) dar voi ramane cu amintirea cea mai de pret:o gashca pusa pe fapte mari...si sa nu uitam tricourile personalizate :))

Va las, ca fug tot la Cafe Tabiet :)

Leapsa

De la Liviu

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau "intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

"Soarele mi-a scaldat fata. M-am gandit ca vreau ca Sekure sa fie fericita. Dar, intr-un anuem fel, mi-era mila si de nefericitul pe care-l vazusem in casa umeda, rece si intunecoasa. Fara sa-mi fi facut vreun plan, pur si simplu pentru ca asa mi-a venit, am luat-o spre Piata de Mirodenii de la Laleli, cu gandul ca o sa-mi mai vin in fire printre mirosurile de tarhon,sofran, piper; m-am inselat insa." ( Ma numesc Rosu - Orhan Pamuk)

Friendship, tea and music

Spuneam mai devreme ca nu spun "te iubesc" de cate ori simt. Acelasi lucru se aplica si in cazul prietenilor: nu-i vad suficient de des. Micile conveniente, comoditatea, rutina zilnica, munca...ne impiedica sa hang out like we used to.
Cu toate astea, mica vacantza mi-a demonstrat ca prietenia nu se pierde, ca prietenia e intotdeauna un sprijin si ca nu conteaza ca la Carturesti ceaiul cu jelly bears nu mai are jelly bears...conteaza ca esti acolo cu cele mai bune prietene.
Am avut parte de niste zile minunate, cu "Rockstar" si "It's my life", cu gratare fara carbuni si cu inghetata topita... zile in care am fost eu insami, lipsita de prejudecati, de ganduri buhuhu legate de Bac si admitere...
Si stiu ca ce avem noi e precious si poate life lasting. Abia ashtept sa treaca hopu'asta si sa mergem din nou la munte (de data asta cu toata gashca), sa radem din toata inima si sa zambim...pentru ca ce ar fi viata fara prietenie si zambete?

In ciuda aparentelor

Leapsa de la Paul ;))

Nu-mi place galbenul (dar imi place sa vad soarele).

Inca nu stiu sa parchez fara indicatii...

Sunt impulsiva ;)

Imi place sa fac bratari din atze.

Ma trezesc greu si vreau cafea imediat :D

Nu exista relaxare mai mare decat o baie luuunga cu spuma.

Imi plac cerceii si inelele cat mai unusual.

Ma streseaza bormasinile, noroiul, manelele si mirosul de acetona.

Ador sa adorm uitandu-ma la luna.

Am alergie la pisici si caini (de-aia am doi papagali; prietena mea cea mai buna are caine si alergie la papagali:P)

Nu spun suficient de des cat de mult iubesc.

Sunt prea pupacioasa.

Imi plac conversatiile lungi la telefon...

Dau leapsa mai departe lui Liviu si lui Nane.

Decisions

Life isn't just a cup of coffee. Actually, it's made out of decisions. On- the- spot decisions, tough decisions, stupid decisions, butterfly-caused decisions...
When we choose a person to look at, a cookie to eat, a book to read, a specific pair of shoes to wear, we make a decision. And, accidentally, after a couple of years, that decision turns out to be the reference point of our lives...
Just think about it : you decide to skip a boring class and you come across an old friend. You decide to drink mango-flavoured tea and you realise you're allergic to it. You decide to enter a new room and BOOM...there you find the love of your life. See? Our entire life is a puzzle. Its pieces are every day's decisions. Our world is a movie influenced by the directions of some decisions.
From the very first day of life, we choose to be someone (true, we don't choose our family,our name, our surroundings)... at school, we decide who deserves our friendship...and which road to follow... later on, we decide to marry someone and we decide our babies'names. And the circle goes on and on...

« Le regard est un choix. Celui qui regarde decide de se fixer sur telle chose et donc forcement d’exclure de son attention le reste de son champ de vision. C’est en quoi le regard, qui est l’essence de la vie, est d’abord un refus. » - Amelie Nothomb