Question mark

Do you ever wonder what it would be like if...? Deciding what to wear, where to go, what to say, when to do it seems a bit overwhelming. Actually, we can never be sure that was the right thing for us... Would it have made any difference wearing blue instead of purple? going right instead of left? opening the shiny door instead of an old one? being here instead of somewhere else? loving...?

Si tu veux nous nous aimerons (Mallarmé)

Si tu veux nous nous aimerons
Avec tes lèvres sans le dire
Cette rose ne l'interromps
Qu'à verser un silence pire

Jamais de chants ne lancent prompts
Le scintillement du sourire
Si tu veux nous nous aimerons
Avec tes lèvres sans le dire

Muet muet entre les ronds
Sylphe dans la pourpre d'empire
Un baiser flambant se déchire
Jusqu'aux pointes des ailerons
Si tu veux nous nous aimerons.

Baudelairian (Ciel brouillé)

On dirait ton regard d'une vapeur couvert ;

Ton œil mystérieux, — est-il bleu, gris ou vert ? —
Alternativement tendre, doux et cruel,
Réfléchit l'indolence et la pâleur du ciel.


Tu rappelles ces jours blancs, tièdes et voilés,
Qui font se fondre en pleurs les cœurs ensorcelés,
Quand, agités d'un mal inconnu qui les tord,
Les nerfs trop éveillés raillent l'esprit qui dort.



Tu ressembles parfois à ces beaux horizons
Qu'allument les soleils des brumeuses saisons ;
— Comme tu resplendis, paysage mouillé
Qu'enflamment les rayons tombant d'un ciel brouillé !


O femme dangereuse ! ô séduisants climats !
Adorerai-je aussi ta neige et vos frimas,
Et saurai-je tirer de l'implacable hiver
Des plaisirs plus aigus que la glace et le fer ?

...?

Peut-etre pas en rose... Au moins, c'est pas en noir!

Neruda

Perhaps not to be is to be without your being,

without your going, that cuts noon light

like a blue flower, without your passing

later through fog and stones,

without the torch you lift in your hand

that others may not see as golden,

that perhaps no one believed blossomed

the glowing origin of the rose,

without, in the end, your being, your coming

suddenly, inspiringly, to know my life,

blaze of the rose-tree, wheat of the breeze:

and it follows that I am, because you are:

it follows from ‘you are’, that I am, and we:

and, because of love, you will, I will,

We will, come to be.

Comunicat de presa "Branding Romania 2011"

A patra ediție a școlii de vară pentru tineri Branding Romania se va desfăşura în perioada 28 august - 2 septembrie 2011 la Braşov sub deviza “Become responsible for the future!”. Proiectul organizat de Asociaţia Clubul Liderii Mileniului Trei îşi propune să informeze, să mobilizeze şi să responsabilizeze tinerii pasionaţi de autodezvoltare pentru a contribui la transformarea României de mâine.

Branding Romania, unica şcoală de vară focalizată pe reconstruirea imaginii de ţară, facilitează participanţilor cele mai puternice experiențe de învățare și astfel le oferă acestora resursele necesare dezvoltării durabile, atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional.

Tinerii participanți, cu vârsta cuprinsă între 17-23 ani, vor interacţiona pe tot parcursul evenimentului cu profesionişti din mai multe domenii: educaţie, comunicare, mass-media, teatru, leadership, business. Cadrul de desfășurare va fi atât util, cât și plăcut prin numeroase sesiuni de training, dar şi prin activităţi de relaxare şi divertisment.

Branding Romania 2011 – “Become responsible for the future!” are ca obiective: transmiterea unui set calitativ de informaţii şi instrumente practice de implicare responsabilă a tinerilor în societatea prezentă, desfăşurarea unui cadru de interacţiune directă bazată pe educaţia non-formală, fundamentarea şi dezvoltarea comunităţii de tineri pasionaţi, inteligenţi, pragmatici, entuziaşti în vederea transformării vizibile şi treptate a României.

Misiunea proiectelor realizate de Asociaţiei Clubul Liderii Mileniului Trei este de a genera schimbare, persoană cu persoană.

Informaţii suplimentare se pot obţine prin următoarele date de contact:

Clubul Liderii Mileniului Trei

Adresa: Str. Dr. N. Staicovici, nr. 25, sector 5, Bucureşti

Telefon: +40735 835 831

E-mail: contact@clublmt.ro

Site: http://branding.clublmt.ro/

Punct. Si ... de la un nou capăt.

Oficial, cursurile s-au terminat. Neoficial, simt că mai am atâtea de învățat încât nu pot crede că trei ani s-au scurs așa rapid. Încă sunt studentă.

Trei ani cu sesiuni duble (ultima este still going on), cu colegi la dublu, cu cerințe la dublu, cu cunoștințe sper măcar la dublu, cu emoții, cu Erasmus, cu Cișmigiu (ah, parcul acesta îmi înfrumuseța drumul la/de la cursuri), cu aventuri administrative, cu sandwichăria din colțul străzii Spiru Haret și cu automatele de cafea din Litere, cu băncuțele de la ICP și frigul incredibil din amfiteatrele de la Litere... Cu tot și toate. Urmează marele test (al cărui nume nu îl voi pomeni pentru că oricum îmi bântuie nopțile, gândurile, mișcările). Și apoi...?

E ok. Pentru câteva examene, încă sunt studentă.

Cum ar suna un articol după o zi în orașul comunicării de guerilla?

Orașul comunicării de guerilla e viu, e activ, e implicat. Aici se întâlnesc indivizi îndrăzneți care acționează într-un mod neconvențional pentru a-i convinge pe ceilalți să facă ceva, să spună ceva, să nu rămână pasivi la ceea ce se întâmplă în jurul lor.

În acest oraș zidurile sunt acoperite de mesaje, parcurile sunt scena dezbaterilor, strada este locul principal al întâlnirii dintre oameni, idei și comportamente.

Comunicarea de guerilla este creativă, explozivă... Orașul astfel construit este colorat și strigă cu toată forța. E un oraș care freamătă... Nu e o luptă fizică, ci una a ideilor și a vorbelor. Armele folosite sunt surprinzătoare nu pentru a amuți "inamicul" ci pentru a-l convinge, pentru a-l aduce de partea comunicatorului. Sau, după cum spune Michael Levine, orașul comunicării de guerilla urmează principiul teoriei Tiffany: "a gift delivered in a box from Tiffany's will have a higher perceived value than one in no box or a plain box."

Dacă vă surâde o plimbare în orașul comunicării de guerilla, înscrieți-vă la Congresul Național al Studenților la Comunicare! Între 5 și 7 mai 2011, la Palatul Parlamentului, echipa CNSC deschide granițele Guerrillicom, orașul-stat al comunicării de guerilla, oferindu-le participanților drept de liberă trecere. Dacă nu v-am convins încă, mai multe detalii se găsesc la www.cnscpeweb.ro!

Pascal

Este o dimineață calmă și caldă... Se aud triluri zglobii, din depărtare clopote și uneori râsete de copii, soarele veghează și mă simt senină, ușoară... împăcată.

Anul trecut de Paște nu am fost acasă, nu am fost cu cei mai dragi dintre toți dragii însă am petrecut o zi frumoasă cu noii prieteni de pe tărâm de violete. Acum... am o cameră violetă care-mi amintește de acele timpuri și mi-e dor.

Ascult Ave Maria (Schubert) și visez.

Hristos a înviat!

Când timpul...

De multe ori doresc să am mai mult timp, să găsesc formula magică prin care 24 ore să se transforme, într-o clipită, în 40 sau 72 ore... E teama constantă de a nu reuși să duc un proiect la bun sfârșit, dorința de a profita de momente frumoase, setea de cunoaștere. Mereu mai mult.

Se pare că sloganul Pepsi, Ask for more, se potrivește multora dintre noi. Dar ceea ce cred eu că e greșit în cererea respectivă este faptul că îndreptăm "mai multul" în exterior. De ce să vrem o zi de 48 ore când putem să ne dorim să rezolvăm lucruri/ vise/ clipe de viață precum am dispune de acest timp?

Acum, cu 3 luni înainte de a fi absolventă, îmi propun să fac din perioada care a rămas din studenție un tumult de frumos, de împlinit, de căutat, de găsit, de îmbrățișat, de plănuit...

Companiile și responsabilitatea socială în 2010

Corina Iordache mi-a lansat invitația de a face bilanțul responsabilității sociale pe 2010. Și am zis "da" pentru că în opinia mea responsabilitatea socială este ceea ce diferențiază succesul în afaceri. Am zis "da" pentru că noile provocări ale capitalismului sunt etica și morala afacerii. Am zis "da" pentru că vreau să studiez mai departe, la master, tocmai comunicarea și etica instituțională. Am zis "da" pentru că fac parte din această comunitate iar inițiativele bune trebuie întotdeauna promovate.

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 și de ce?

Pe primul loc plasez campania Țara lui Andrei a Petrom. Consider că este o inițiativă extrem de bine "fundamentată" care îmbină diferite mijloace de comunicare pentru a-și spori impactul. În fond, ne dorim toți o țară guvernată de cetățeni responsabili, cu spirit civic, implicați și care dau dovadă de respect pentru ceea ce îi înconjoară.

Locul II îl acord Unicredit Țiriac Bank și MMV pentru Cicloteque. Fiind primul centru de închirieri de biciclete din capitală, Cicloteque a demonstrat în 2010 că este un proiect autosustenabil din punct de vedere financiar. Mă bucur că au reușit să deschidă încă două centre - Tineretului și Herăstrău. Felicitări și pentru implicarea angajaților în amplasarea rastelurilor!

Locul III revine în egală măsură campaniei I Love Velo (Raiffeisen Bank și Asociația Green Revolution) și campaniei Dreptul de a citi ( OTP Bank). Primul pentru dezvoltarea celui mai mare sistem de bike-sharing din țărișoara noastră (fapt pentru care au și câștigat the Silver Award la categoria CSR în cadrul PR Award 2010, al doilea pentru că este un proiect frumos ce dăruiește cunoaștere și stimulează creativitatea. Felicitări pentru modul în care OTP Bank a utilizat comunicarea integrată (ATL, BTL...)!

2. În ce măsură marile companii au răspuns în 2010 așteptărilor tale în privința implicării în societate?

Situația economică a făcut ca implicarea companiilor în societate să fie mai selectivă. Cu toate acestea, consider că mare parte din proiectele derulate anul trecut au fost mai mult decât "de fațadă", mai mult decât advertising. Consider că mediul corporativ începe să înțeleagă nevoia de educație antreprenorială și de informare corectă a publicului.

Mi-ar fi plăcut totuși să văd mai multe inițiative de voluntariat al angajaților și muuult mai mult campanii legate de domeniul educațional.

3. Ce așteptări ai de la companii în privința responsabilității sociale pentru 2011?

Aș vrea ca anul acesta companiile să investească în programe educaționale și să sensibilizeze cetățenii în privința problemelor existente în societate (din punct de vedere al culturii, al mediului, etc). În fond, responsabilitatea companiilor este strâns legată de responsabilitatea indivizilor...

4. Ce ești dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?

În primul rând, să cumpăr produse/servicii doar de la companiile responsabile. De asemenea, în momentul în care anumite companii greșesc, consider că le pot critica într-un mod constructiv. În fine, consider că tehnicile de promovare online pot fi un instrument extrem de puternic pentru stimularea responsabilității sociale. Motivația pentru voluntariat și activism stă în noi :)

Balcanismul la români - stigmat sau trufie?-

Încă din primele ore de geografie din şcoala primară, aflăm că România este o ţară carpato-danubiano-pontică. De unde totuşi „balcanicul” atribuit românilor? Apropierea geografică, stilul nostru de viaţă, perioada de ocupaţie turcească (mai ales) au determinat călătorii occidentali să ne includă în Peninsula Balcanică (termen oarecum nejustificat, folosit pentru prima oară de August Zeune în 1809).

Vestul desconsidera zona balcanică, în special după Congresul de la Viena… Din dorinţa exagerată de europenizare, românii au început să demonizeze balcanismul. Ulterior, prin literatură¹, l-au transformat în prilej de mândrie naţională. Ce-a rămas din toate acestea acum?

Imaginarul contemporan continuă cele două tendinţe – iubim şi ne ruşinăm cu balcanismul. În muzică, în mass-media repertoriul rămâne constant. O perspectivă sumbră găsim la Puya – Undeva în Balcani, în timp ce Holograf adaugă, cu umor, aspecte pozitive ale acestui atribut. Eseul lui Răzvan Drăgoi, „Despre balcanism, varianta românească”, conturează câteva expresii ce par a fi potrivite spiritul nostru balcanic.

„Merge şi-aşa” caracterizează lipsa de profesionalism, lenea care duce la „nu termin ce am început, (…) sunt neserios,dar nu-i nimic căci sunt balcanic”. Nu doar că nu ne place munca ci şi iubim corupţia, minciuna şi şpaga. Civilizaţia pare a fi departe de noi: „Ne place sportul, jucăm fotbal, noi, după meciuri se termină cu box, aşa-i la noi”, putem fi şi actori din filmele western când „Iubim personajele negative, infractorii
îi protejăm, îi cinstim mai rău ca dictatorii”. Suntem totuşi credincioşi şi iubim frumos – farmecul nostru stă şi în gelozie, în dansul din buric, în serile cu vin roşu.

Maşinile scumpe, hainele de firmă, telefoanele mobile de ultimă oră vin să confirme dorinţa de „a fi cel mai cel” – comparaţia e prezentă în conversaţiile cotidiene . Iar când lucrurile merg prost, dăm vina pe sistemul de guvernare pentru că la noi e cel mai rău („ca la noi, la nimeni!”). Dar de ce nu facem atunci ceva pentru a schimba mersul lucrurilor?

Simt totuşi că nu suntem doar atât, că energia noastră, că veselia ce domină petrecerile româneşti sunt atuuri. Contactul cu lumea orientală ne-a făcut „frumoşi, geloşi şi ofticoşi, scandalagii, dilii, nebuni şi ageamii”. Poate prea vulcanici, poate uneori cam leneşi, poate un pic invidioşi, însă plini de viaţă, de artă.

1 Cartea Ioanei PÂRVULESCU – În ţara Miticilor,Humanitas, Bucureşti, 2007 analizează chiar personajul balcanic românesc : Mitică.

(Eseu CRP, 2009, Cultură și civilizație europeană)

:) De noapte bună

Intersecție

Sunt atâtea posibilități, atâtea uși, atâtea alegeri. Mă fragmentez.

Înainte? Frumos. La dreapta? Ușor... La stânga? Nou. În urmă? Niciodată.

Cu pași timizi...

Recomand...

http://ioncosmovici.ro/ion-cosmovici-calatoria-studentului-initiere-in-cariera-2010/