In apropierea examenelor

Parca nu-mi vine a crede ca a trecut o luna de cand am scris ultima oara pe blog. O luna in care da, am fost la balet la Giselle, am vizitat Rocamadour si a fost Pastele...
Am trait o saptamana uluitoare la Strasbourg la Model European Union si apoi m-am lasat purtata pe strazile pariziene alaturi de doua prietene. Am trecut peste greva SNCF, peste vulcanul buclucas, peste lipsa prizei din han si am revenit in balconul meu cu miros de mare.
Rasfatata de razele unui soare de sfarsit de aprilie, pot incepe studiul. Si cat as bate din palme, voi fi din nou acasa.

Iolanta

Eram datoare sa scriu despre opera pe care am vazut-o vineri seara la Theatre du Capitole... Este vorba de "Iolanta", una dintre operele lui Ceaikovski mai putin cunoscute in Romania - director muzical Tugan Sokhiev.
Cel mai frumos decor intalnit pana acum : o feerie de trandafiri puse in lumina in maniera exceptionala. Cea mai frumoasa solista de pana acum, cu o voce incantatoare - Gelena Gaskarova. Una dintre cele mai joase si patrunzatoare voci masculine - Mikhail Kolelishvil. Si una dintre cele mai frumoase rochii albe :)
Destinul face sa ma aflu in Toulouse tocmai in anul prietenei franco-ruse - iata de ce am parte de atatea minunatii artistice. Saptamana viitoare am in plan baletul "Giselle" si, putin mai tarziu, in mai, "Elektra".

Bed-time story

Mărțișorul sau tradiția nu se uită

Întotdeauna am fost o fană a primăverii și în special a lunii martie pentru că dă dependență, stare de bine și de liniște. Evident, mărțișorul nu lipsește din tabloul schițat de o mână invizibilă la interval de timp regulat. Și câte amintiri poate îngloba un lucrușor legat de o sfoară alb-roșie.
Cu toate că mă aflu pe sol francez, nu puteam să uit de Mărțișor - drept dovadă am primit de acăsică unul fruuumos de tot cu o rândunică pentru mine și alte câteva pentru prietenele mele din alte țări. A fost drăguț să le ofer și să le explic ce înseamnă pentru noi, românii (și bulgarii totodată), 1 martie...

When "I" divides

It's about changing and growing in a couple of seconds. All by yourself with your dreams, attitudes, knowledge and flaws. It happens when you're far away from the so-called home. And even if the plan suits your greatest ambitions, it still tears you apart... just like you're two distinct individuals - the one who adapts and the one who rests back home. Your brain and your soul in different places and one cannot go without the other. What to do then?
What... when everything is so new but you sometimes feel the need of old? What, when you seem to belong "here" but you miss "there"? And, above all, how to deal with an inner division? New friends, old friends... new habits, old habits... hat-made rabbits, lost walks, quiet songs, crossing la Garonne...

Romania 1964 seen by the British

http://www.britishpathe.com/record.php?id=1798

Românii în Franța

Am rămas gură cască

http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-6952389-afis-discriminatoriu-franta-calatorii-trenul-sunt-avertizati-fie-atenti-bagaje-cand-vad-romani-jur.htm