Tuesday, October 30, 2007

Oglinzi paralele


Galagie. Franturi de conversatii, rasete,rock. E atat de confuz totul... nu recunosc glasurile din jur iar chipurile se pierd in fum.

Banalitati,banalitati. Suna un telefon.Ultimul model,bineinteles. Pentru ca daca nu ar fi asa, nu am avea o « gasca ».Facem parte din generatia “cool”. Dar ce inseamna de fapt “cool”? Si de ce trebuie sa ne incadram in acest tipar pentru a avea prieteni?

Deschid o carte ,incerc sa citesc. Randurile se suprapun si percep doar un curcubeu. Un curcubeu de zi si noapte.Totul se impleteste, formand un cerc. Si cercul se schimba in patrat...dar patratul e o linie.

Pasesc pe punctele de lumina si umbra. O oglinda. O mana ma saruta si buzele imi imbratiseaza parul. Pas cu pas mana isi picteaza chipul. E chipul tau, iubite !Cu ochii tai- noapte si zambetul tau-zori de zi. Mi-ai lipsit.Dar nu te-am mai vazut vreodata. Parfumul...de unde iti stiu parfumul ?

Am pierdut atata timp pentru a te crea. Dar nu mi-am dat seama ca un chip atat de dorit poate disparea asa usor.Pentru ca un zbor de fluture mi te-a furat.

Ninge cu flori de cires. Se scutura petale de mar. Astazi ma simt floare. Maine voi fi fruct...

Inchid cartea. O alta oglinda ma priveste. Ochii ma intreaba « Cine esti tu, cu adevarat ? », gura sopeste « Ce planuri ai ? » dar urechile aud « Esti ceea ce vrei ! ».

Ceasul parea ca si-a pierdut secundele cand o aud pe mama :

- Da muzica mai incet !Numai rock ai in cap ! Ti-ai terminat temele ?

- Da, mama !Bine,mama !

...Dar tot rock ascult. In fond, ce stie mama ?!Sau tata ?!

Mi-amintesc de unul din farmcele varstei noastre :secretul. Acum catva timp i-am spus unei prietene un secret. Dupa doua zile si un lung lant al slabiciunilor, secretul s-a intors la mine. Total deformat. M-am invatat minte : un secret stiut de mai mult de o persoana nu mai este secret. Dar ce sa-i faci ?! Traim adolescenta - timpul secretelor stiute de toti.

A cazut ceva. O revista pentru tineri.

- Se poarta roz.

-Ba nu, portocaliu !

Revistele acestea ne « invata » cum sa fim buni prieteni, sa ne formam o gasca, sa ne distram, aflam metode de copiat si haine la moda. Ne invata sa nu mai fim noi....Mass-media ne influenteaza personalitatea. Ascultam ce e la moda, purtam ce e la moda, zambim cum e la moda. Totul pentru a fi acceptati. Nimeni nu vrea sa inteleaga ca putem fi apreciati pentru ce suntem. Ne lovim de aparente si stereotipuri. Fundite si ambalaje cat mai la moda. Prea multa falsitate. De ce ?Pentru ca majoritatea tinerilor nu sunt multumiti de aspectul lor si cauta in presa solutia pentru problemele lor. Dar nu o revista « trendy » iti reda increderea in tine. Doar tu, impreuna cu prietenii tai, poti asta. Si toate acele articole gen «Cool si uncool » mi se par lipsite de sens. De ce ar trebui sa purtam roz daca nu ne place ? ...Luptam mereu sa avem trupul perfect. Dar perfectiunea nu exista. Fiecare are frumusetea lui. Oricum important esste sufletul. Si tocmai acest « element »extrem de important il uitam. Suntem mereu preocupati de noutati, de vietile altora. Uitam ca avem suflet. Traim prin pagini generale de revista. Nu mai suntem personajele principale. Si facem exact ce dorim sa nu faca altii :generalizam.

O data intrat intr-o gasca, luptam sa ramanem acolo. Si incepem sa devenim goi. Conserve.Toti ne imbracam la fel si ne comportam la fel. Incercam sa « furam » personalitatea altora.Iar cei care percep lumea altfel sunt dati la o parte.

Am gasit vechiul jurnal al mamei.Ce ciudat! Adolescenta fiind, gandea la fel. Sa inteleg ca adolescenta se simte la fel chiar daca biletelele de dragoste s-au inlocuit cu sms-urile scrise in graba si serenadele cu heavy metal trimis prin internet ? Sa inteleg ca adolescenta are nevoie de idoli chiar daca Angelina Jolie e diferita de Brigitte Bardot si « Renegatul » de « Sfantul » ?

Adolescenta este perioada in care iubim iubirea. Perioada in care ne facem proiecte si in care noi, copii mari, ne pregatim sa devenim adulti.Adulti care pastreaza totusi pe gene puritatea copilariei.

Afisam indiferenta si duritate pentru a ne ascunde fragilitatea, teama. Ne ghidam dupa fraza « Nu mi se poate intampla mie ». Ca in cantecul « Ani de liceu », ne credem Prometeu. Avem lumea la picioare. Dar avem nevoie de afectiune.

2 comments:

Liviu Zizuzu said...

Cred ca, pentru a putea rezista in nebunia actuala, adolescentul trebuie sa schimbe cat mai multe intr-un timp cat mai scurt. Problema apare in momentul in care modificarile pe care le fac sunt complet neinspirate, facute doar de dragul de a fi facute, de a se...integra cum spuneai si tu.
De asemenea, pentru a nu risca sa te golesti de ceea ce esti, e de preferat sa faci parte din grupuri cat mai...diferite, ca nivel de dezvoltare...astfel incat sa te poti redefini in orice moment

nane said...

Adevarat aici...cati dintre noi s-au mai gandit sa ii mai trimita o scrisoare persoanei iubite,cand e asa de asa usor sa dai un sms sau un e-mail?!!!dar parca totusi,nu are acelasi farmec...cat despre idoli,ii alegem intotdeauna pe cei care sunt"la moda"sezonul asta,si de obicei acestia se fac remarcati prin lucruri negative,caci cei care fac lucruri cu adevarat admirabile sunt mereu in umbra acestora...